Cum am aflat de părintele Claudiu Banu, un tânăr slujitor al Domnului, numit și speranța copiilor abandonați și a femeilor în dificultate. Am mai aflat de asemenea că este și cititor în vise în comunicările sale cu Dumnezeu. Într-o seară de iarnă, cu ninsori abundente, fiindu-mi tare dor de un prieten drag, fost jurnalist de excepție, plecat în ceruri, l-am rugat pe bunul Dumnezeu să mă lase să îl revăd în mintea mea preț de câteva secunde. Atât cât le trebuie lacrimilor mele să facă drumul înapoi la izvoare…
Eu noaptea nu dorm! Fac și desfac lumea după concepția mea personală, înod ițele cu o oarecare răutate, scriu. Într-un cuvânt, încurc lumea. De aceea, mi-a fost ușor să aștept ivirea zorilor, când, de regulă, ți se împlinesc visele și dorințele, dar nu în ordinea pe care o vrei tu …
Dimineață, într-un amestec de ceață, am văzut urme de cenușă pe geam. Era el, dar de emoție nu am spus nimic...Îi rămăsese chipul întipărit pe gheață, dar nu a rezistat prea mult! S-a topit ca orice vis frumos...
În ziua aceea, am auzit că Dumnezeu are pe pământ un om de-al lui de încredere, care ar putea să mă ajute să înțeleg multe fenomene sau trăiri, chiar idealuri, și să mă determine să fiu mai bun. Am ținut morțiș să îl cunosc. În definitiv, nu îl întâlnești în fiecare zi pe omul lui Dumnezeu și nu guști în fiecare zi din pâinea lui, pe care eu nu o arunc niciodată! Dacă rămâne, o dau la păsări. Nimic nu se pierde, totul se transformă!
Am vrut să îl cunosc pe trimisul lui Dumnezeu în diverse misiuni...De aceea, trebuie să ai răbdare și să fii foarte sincer cu el, m-a avertizat Iulian Radu, unul din oamenii buni, sufletește vorbind, ai planetei. Fără ajutorul acestui minunat prieten, mă refer la Iulian, nu aș fi avut șansa de a mă întâlni cu omul lui Dumnezeu…
Am trăit un sentiment DE LNIȘTE când am aflat că Dumnezeu a lăsat un om printre noi ca să ne ocrotească și să ne apere de tot răul din lume. Un om bun la suflet care iubește copiii. Poate am trecut de nenumărate ori pe lângă el! M-am convins că nu este invizibil, ci trupește un om ca toți oamenii din punct de vedere al concepției fizice, pentru că sufletește nu poate avea decât construcția unicat lăsată de Dumnezeu…Rar se constată două construcții sufletești la fel!
Întâlnirea cu Părintele Claudiu Banu, preot paroh la Biserica Sfântul Mina Constanța, m-a copleșit din punct de vedere emoțional! Am cunoscut numeroase alte fețe bisericești, dar nimeni nu a emanat atâta liniște și lumină, ca și cum am fi călătorit împreună într-o capsulă spațială care a făcut de mai multe ori înconjurul Bisericii Sfântul Mina din Constanța. Atât cât am stat de vorbă.
Când ai un om special în față, trebuie să beneficiezi de o atenție distributivă și de o cultură solidă ca să nu îți scape nimic din ceea ce Părintele Claudiu Banu îți povestește. Fiind foarte bun la demonstrații. Un om cu două destine după un vis explicit care a inversat valorile și prioritățile în viața lui! Nu se făcea că visează, cum procedează povestitorii, ci chiar a visat că este înconjurat de foarte, foarte mulți copii! În vis, grupuri de copii veneau în valuri spre el și încercau să îl atingă într-un gest larg de tandrețe. Astfel își manifestă recunoștința copiii năpăstuiți...Sunt ca un vulcan.
Părintele Claudiu Banu arăta ca un far al Speranței. Ba nu, chiar era speranța autentică, după ce în peisaj au apărut și câteva mame aflate în dificultate. Mesajul primit de la Dumnezeu era cât se poate de limpede și de important. Primul lucru pe care l-a făcut și-a trezit soția și i-a povestit ce a visat. Nu s-au mirat deloc...Așteptau de mult visul acesta, ca pe un semn de la Dumnezeu, pentru copiii abandonați…
De 5 ani, părintele Banu “studia” cazurile de acest gen și era bine documentat în noaptea visului. Cu alte cuvinte, era pregătit pentru o asemenea misiune! O misiune care în timp s-a extins, în jurul lui gravitând oameni generoși, care au făcut tot posibilul pentru a transforma visul în realitate.
Așa a apărut și s-a dezvoltat la Techirghiol o veritabilă industrie a SPERANȚEI dedicată, în primul rând, copiilor abandonați și mamelor aflate în dificultate.
În jurul SPERANȚEI și LUMINII generate de părintele Banu, gravitează “Așezământul Sfântului Cuvios Arsenie cel Mare” din Techirghiol. Nu este un obiectiv oarecare, ci dovada că visul bunului părinte Banu a devenit realitate. Realitate egal fapte! Dinspre domnia sa, un vis este mult mai sigur decât o promisiune sau un angajament al unui politician oarecare…
Au fost însă și oameni care au contribuit substanțial la construirea așezământului de la Techirghiol, chiar dacă inițial nu au făcut parte din vis...Dar ei au acționat din respectul pe care îl poartă bunului părinte și au dovedit că sunt niște oameni de omenie și, mai ales, de cuvânt.
Părintele Claudiu Banu vorbește astfel, despre cel mai frumos vis din viața sa, devenit realitate:
“Îmi aduc aminte, acum cinci ani, când erai doar un proiect, un vis, un gând.
Acum ești realitate.
Doamne îți mulțumesc, că nu m-ai lăsat singur să visez.
Mulțumesc prieteni dragi pentru efortul vostru, al nostru, al Bisericii.
Lucrările sunt spre final, încă puțin și gata, s-a săvârșit.”
N.A. Povestea continuă...mai sunt atât de multe de spus...visul părintelui Claudiu Banu nu se termină aici...
Vom reveni!