COMPLEXUL MĂGURA, O DOVADĂ CĂ TURISMUL NU MOARE ÎN ROMÂNIA !(2790)

Ne-am învățat să facem teoria chibritului în diverse domenii de activitate! De ce să fie simplu, dacă ne place să complicăm totul! În turism, de pildă, regula este una generală: respectul și omenia, plus profesionalismul. Toate visele mele au, după ani de zile, o continuare sau un final fericit în turism…

În ciuda greutăților cu care se confruntă, turismul rămâne “gura de rai” a României! Părerea mea. De aceea, oriunde mă duc, sunt încântat dacă pot consemna exemplele pozitive din turism...

S-a întâmplat și zilele trecute, întâmplarea jucând, repet, un rol esențial în viața mea. Am plecat, la sugestia unor prieteni, într-o scurtă vacanță cu destinația Complexul Turistic Măgura. Recunosc, cu unele rezerve, pentru că am trăit o experiență neplăcută la “Ciuta”...

Am asistat, în meseria mea de jurnalist bătrân, la multe episoade care nu au făcut cinste lucrătorilor din turism...De data aceasta, însă, am avut șansa de a beneficia de servicii de clasă și de un personal profesionist.

Cu astfel de oameni, precum Marian Drugău, recepționerul de la “Măgura”, și ceilalți (Ciprian și Titi), care au stat efectiv non stop “la picioarele” noastre, turismul din România nu moare! Datorită acestor tineri, cu o ținută impecabilă, timp de 4 zile, la Complexul Turistic Măgura, m-am simțit tot timpul răsfățat, respectat și în siguranță! Și nu exagerez cu nimic, așa mi-am prelungit astfel sejurul!

Este meritul lor că au ajuns la o astfel de conduită, dar și a patronului lor care și-a instruit așa cum se cuvine personalul și știe ce să le ceară! Despre managerul complexului îți faci o primă impresie, ascultând muzica de fond care completează atmosfera deosebită din cele două restaurante. Finețe, rafinament, cultură, o ținută care impune respect. Și când te gândești că, în urmă cu mulți ani, terasa “Măgura” era un mic popas în drum, pentru turiștii care opreau aici ca să mănânce bine.

Pentru mine, revenirea, la Măgura, cea modernă, sofisticată, a avut o semnificație aparte...Puntea de legătură dintre vis și realitate, adică turismul, rămâne!

Ca să urci sau să cobori turismul, e suficientă și o vorbă sau un simplu gest! Întâlnirea cu Marian mi-a readus în minte un episod similar care a transformat turismul în basm...Am plecat în vacanță la Balvanyosi. Când am sosit, am oprit chiar în fața hotelului...În secunda doi, de parcă ne-am fi vorbit,a apărut un copilandru, tânăr ospătar, pe are l-am rugat să mă ajute la bagaje...Puștiul m-a ajutat pe întreaga durată a vacanței mele! În ziua plecării noastre, deși era liber, a venit special la hotel ca să mă ajute la bagaje, care erau foarte multe! Uitându-mă la Marian Drugău, am avut senzația că îl am în față pe ospătarul de la Best Western și m-am trezit exclamând: “Doamne, puștiule, cât ai crescut!”