Pentru tineri, o scurtă explicație. În anii ‘70, Adamo era un cântăreț de succes în topurile internaționale. Îmi plăcea la nebunie să-l ascult. Prima oară am făcut “cunoștință” cu el la barul “Cin-Cin” din Constanța, mai jos de “Lupoaică”. Azi, în capitalism, Cin-Cin și-a îngropat trecutul în pizza! Aici am intrat pentru prima oară în viața mea într-un bar de zi.Un bar occidental! Mentorul meu, Dan Pavel, prieten din copilărie, amândoi fiind, la vremea aceea, elevi la școala generală și vecini în blocul “italienilor” de la Gara CFR Constanța. El stătea la etajul 3, eu la 4. Pentru că familia mea nu avea televizor, duminica dimineața, mergeam la el acasă să văd serialul “Calul Fury”. Când rămâneam doar noi doi acasă, eram mai inventivi decât băiețelul din filmul “Singur acasă”! Îi fac o mărturisire bunului meu prieten și vecin Florin Miron. Eu și cu Dan Pavel ți-am furat peștișorii din acvariu și i-am folosit pe post de semn de carte. Ba chiar i-am și hrănit cu...ceapă verde tăiată mărunt...Am crezut că sunt pești vegetarieni! Să ne întoarcem la “Cin-Cin”, unde am intrat cu mâna peste matricolă, fiind îmbrăcat în uniforma școlară. Dar s-a meritat. Am și învățat să folosesc tonomatul și tot atunci l-am auzit pe Adamo cântând.
A venit vara. De gura mea, am făcut plajă numai la Mamaia, în locuri unde se găsea tonomat. Un leu pentru Adamo! Atât costa să asculți ce melodie îți plăcea. Veneam la “Flora”. Când mă lipeam de tonomat, uitam să mă mai întorc la gașcă. Veneau și îmi aduceau un pepsi și mă lăsau în plata mea. Un leu pentru Adamo. dar și pentru alții...Tot la tonomat am auzit prima oară Bee Gees. Fără a face prea multă filozofie, vin și spun: tonomatul de altădată a contribuit substanțial la formarea și sensibilizarea celor de vârsta mea. Întotdeauna am găsit în muzică un refugiu. În anii ‘70, eram încă o țară relaxată. Mamaia gemea de turiști veniți din Germania occidentală. Domnul Țacu, care a condus ani de zile Club Mediteranee din stațiunea Mamaia, ne-ar putea spune de ce celebra firmă germană TUI nu mai vine în România...Din păcate,nu se mai face turism cu sufletul. De câte ori ajung în Mamaia, din păcate, din ce în ce mai rar, trec pe acolo pe unde am lăsat mulți lei pentru Adamo și alții ca el.