ANGHEL SALIGNY cel Mare în comuna Saligny cea mică dar voinică(1457)

În primăvara lui 2013 m-am străduit să îl serbăm pe marele Anghel Saligny ca să preîntâmpinăm cei 160 de ani de la nașterea acestui om fermecător, bărbat deosebit, demn de încredere, un model pentru noi toți atunci când vrem să facem ceva trainic, în singura comună din România care îi poartă numele, deși spre mirarea tuturor numele îi este trunchiat.

Comuna se numește Saligny și nu Anghel Saligny cum ar fi normal după toate cutumele cunoscute în toată lumea. Avem în Constanța comuna Mihail Kogălniceanu și așa este în toate scriptele nu doar Kogălniceanu și comuna Nicolae Bălcescu și Mihai Viteazu.

În componența comunei Saligny există și satul Ștefan cel Mare denumit așa cum trebuie nu ciuntit sau cu numele pocit. Comuna este relativ nouă, înființată în 2004 prin Legea 84/2004.

Nimeni nu știe cine și de ce a făcut această uriașă greșeală. Nimeni nu știe cine și cum ar putea să dreagă așa o mare prostie. Vă imaginați că vor trebui modificate acte de identitate, de proprietate etc. Așa că mai bine nu facem ce trebuie, chiar dacă râde lumea de noi.

Am invitat cu această ocazie tot felul de personaje importante, Gabriel Custurea, director la MINA, Virgil Coman, șef la Arhivele Statului, George Stănescu, mare colecționar de antichități deținător de documente importante, inginer Liviu Buhociu fost șef la Insitutul de îmbunătățiri funciare unde Anghel Saligny a fost primul trimis de Carol Întâiul să amenajeze malul stâng al Dunării cu de toate inclusiv cu porturi, prof. univ. dr. ing. MIHAI DICU- decan la Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și poduri din Bucureşti, Ing. Petre Covacef, scriitor, autorul cărții „ Portul Constanţa, portul lui lui Anghel Saligny”și încă mulți alții. Am organizat într-o cămăruță de la Casa de Cultură și o expoziție permanentă cu mărturii despre Anghel Saligny și unele dintre realizările dumnealui pentru a stârni poate cu aceste prime elemente un viitor muzeu.

Am putut să identific și să le invit aici cu această ocazie și pe cele două nepoate ale lui Anghel Saligny care trăiesc și muncesc în București reușind să pun la cale și o slujbă de veșnică pomenire care a avut pentru toți o încărcătură de emoții binevenite și binemeritate.

Primarul de pe atunci și încă de pe acum domnul Ioan Beiu a fost lângă noi cu de toate pentru toți nedorind, nu știu de ce dar bănuiesc, niciun fel de reclamă, publicitate sau laude de altfel binemeritate.

Nu voi fi în stare niciodată să îi mulțumesc îndeajuns pentru eforturile depuse atunci deși am donat primăriei un portret în ulei al lui Anghel Saligny, singurul din țară, executat la sugestia mea, la comanda mea și din banii mei, care acum stă la loc de cinste în primăria din Saligny.

Ca o zvârlugă, activ și eficient, bun la toate, la orice și la încă ceva pe deasupra, domnul viceprimar Nicolae Țeleneanu m-a eclipsat și mi-a luat fața de multe ori, dorind ca toată lumea să se simtă bine și să nu ne lipsească nimic. Dacă l-ar fi cunoscut, Anghel Saligny cred că l-ar fi pus șef de lucrări la renumitul pod de la Cernavodă.

După ce toate au ieșit ca la carte și au plecat toți pe la ale lor domnul viceprimar mi-a făcut o declarație memorabilă: bre, domnule Haleț, nu mă așteptam să fie așa bine dar, m-am prins eu, ești curvit!

P.S. Știu că astfel de articolașe nu au succes la public și nici noi nu prea obișnuim să ne pomenim înaintașii pe măsura meritelor. Așa că, vă rog să mă iertați pentru îndrăzneală, convins fiind că bunăvoința și istețimea lui Lucian Cristea, patronul ziarului Timpul, mă vor salva ca de obicei.