ARIZONA DREAM(1557)

Ascult muzica de pe vechiul cd “ARIZONA DREAM” și visez cu ochii deschiși, la două noaptea, pentru că eu, când se apropie vara, nu dorm! Dacă știam că voi fi zidit de viu în locuința mea, precum Ana de către meșterul Manole, un sfert de an, și nu se știe, ce o să mai fie!, ceream să fiu detașat în cel de-al doilea război mondial. Evident, retroactiv. Dacă tot trebuie să-mi ispășesc pedeapsa, pentru că asta este dată de la Dumnezeu, să ne fie clar! Mă asortez mai bine cu cel de-al doilea război mondial. Măcar, în cel de-al doilea război mondial, nu erai obligat să predai virusurile capturate unităților specializate în achiziții!

Nu vreau să fiu virusat pentru că țara în care trăiesc are principalele sectoare de activitate puse pe butuci! Totul este putred! Nu vreau să fiu erou din întâmplare, pentru că am pus la pământ un individ care a scuipat pe pantofii mei gata flaxogenați pentru un mediu viciat. Nu vreau să fiu manipulat de managerii strănutului, care mă avertizează că la a treia manifestare cu stropi să urmez indicatorul spre un loc de veci..Sigur, tot victimă eram și dacă mă prindea din urmă al doilea război mondial! Dar măcar mă lipeam de o defilare, un album, mă rog, ceva care să ateste contribuția mea la eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist!

Afară plouă și e beznă totală. Anul trecut, pe vremea asta sau aproximativ, mă bucuram ca un copil că ninge! Aveam un motan negru, atât de negru negru, încât, când se urca pe pervaz, ca să își primească suplimentul de noapte, ziceai că este o prelungire a geamului întunecat! Doar eu, tovarășul lui de nopți albe, îl “identificam” după culoarea ochilor!
Astăzi, un cetățean ocazional mi-a cerut 10 lei ca să își cumpere o pastilă. Am crezut inițial că mă minte și își ia bere...Mai târziu, am înțeles că fără pastilă, care trebuie luată zilnic, nu are șanse să supraviețuiască! M-am întrebat, domnul acesta cu cine se luptă și de ce? Pentru el, moartea este și afară și înăuntru! Pe fondul unei ofensive agresive îndreptate împotriva batrânilor, pentru că omul e praf, mă tem că nu vor fi prea mulți voluntari care să-i sară în ajutor!

Spun unii că după dezastru vom fi mai buni și mai uniți! Tare îmi este teamă că, dimpotrivă, sărăcia și foametea ne vor învrăjbi sub semnul apocalipsei! Unii au ajuns deja la capătul răbdării și arată ca niște soldați prăfuiți și obosiți. M-a sunat SOB. Ca să nu dau naștere la confuzii, precizez că este vorba de jurnalistul de investigații Sorin Ovidiu Bălan. Și punct. Nu vreau să vorbesc despre el la superlativ ca să nu se spună că ne lăudăm între noi...Pentru mine, este, când nu mai am aer, gura de oxigen care mă ține în viață în momentele de criză. Ca și acum. “Grasule, (așa îmi zice el când mă alintă) vin de la spital, unde m-au întors doctorii pe toate fețele...Mi-au găsit cinci boli! Toate mortale!”

Închid telefonul și dau din plâns în râs. La “patefon”, Goran Bregović pe aripile unui vis frumos: ARIZONA DREAM…