BUCOVINA, OCROTEȘTE-L PE NICOLAI !(714)

La mulți ani, Nicolai Vranău!

Să trăiești o veșnicie și frumos ca și cât Bucovina!

Iubesc Bucovina!
De când m-am ascuns în buncărul de acasă de inamicul universal, trăiesc cu nostalgia zilelor de neuitat petrecute la Pensiunea VRANIS din Sadova.. Astăzi este joi, 6 dimineața, când scriu cu lacrimi în ochi aceste rânduri. Sunt trist. În condiții normale, la această oră, în vremurile bune, o porneam la drum spre Bucovina...Cu o cafea de început la Hârșova și un prânz la “Hanul Răzeșilor”.

Bucovina. Acolo unde, în urmă cu un an de zile, l-am cunoscut pe Nicolai Vranău. Omul care sfințește locul la Pensiunea VRANIS și care, zilele acestea, a împlinit niște ani la fel de frumoși precum trandafirii. Aș fi vrut să fi ajuns acolo cu 5 minute înaintea tuturor virusurilor ca să am timp să îl îmbrățișez și să îl ocrotesc pe Nicolai! Deși de el nu se poate atinge decât Dumnezeu!

Avem prea puțini oameni adevărați de TURISM, ca să le închidem unitățile fără o justificare temeinică! Avem prea puțini oameni adevărați, exemplari prin tot ceea ce fac, ca să nu vorbim despre ei măcar de ziua lor!

Ei trebuie să știe că îi iubim și îi respectăm pentru că sunt dedicați vacanțelor noastre.
Ei trebuie să fie cunoscuți de opinia publică, de toți lucrătorii de turism care vor să rămână niște personaje de neuitat în viața noastră, în sens pozitiv…

Turismul este ca muzica... Dacă îmi place o melodie, o pun de câte ori vreau să o ascult. Și la tinerețe, și la bătrânețe. Sunt adrese în țara asta unde am lăsat loc de bună ziua. La VRANIS, totul este special. Dar, în mod deosebit, Nicolai Vranău, lordul Bucovinei…

O să mă întrebați de ce este lordul un tip special! Sunt oameni care te cuceresc la prima vedere. După aceea, descoperi în timp și alte calități. Dacă spun că e pâinea lui Dumnezeu, e suficient? Ce mi-a plăcut mie la Nicolai? Pantofii de o mare eleganță și bun gust. După aceea, calitățile care definesc conduita lui de lord. Eu zic că, dacă turistului i se face dor de o locație, este meritul celor care l-au determinat să revină în locul respectiv.

Pentru că am trăit și contrariul, adică partea cea mai urâtă a unui coșmar. De aceea, voi continua să-i avertizez pe români ca nici măcar de probă să nu înnopteze la Casa Badiu din Mărginimea Sibiului, unde am fost tratați de familia BADIU, soț și soție, ca niște zilieri care căutam de muncă! Acest Badiu o fi bun la munca câmpului, că am întâlnit pe drum doar mărăcini, dar în nici un caz la turism. Cu excepția turismului cu japca!

Și, atunci, nu îți vine să săruți picioarele Bucovinei și să pleci la VRANIS, unde esti tratat pe măsura nobleței lui Nicolai, căruia pe bună dreptate i se mai spune și LORDUL Bucovinei.