ROMÂNIA A INTRAT ÎN NOAPTEA POLARĂ !(1093)

Ascult a nu știu câta oară melodia “Une histoire d'amour'”, interpretată de Mireille Mathieu, pe ziua trecută deja de multă vreme...E duminică, 5 aprilie 2020, ora 2 și 30 de minute...Pentru mine, timpul nu mai are frontiere. Ziua s-a scurtat nedrept de mult...Aflu că un amic de-al meu, grecul Arghiriade, a murit acum 20 de ani! O întreb pe soția lui: “Nina, eu unde am fost vreme de 20 de ani?” Până și cei trei mușchetari ai domnului Dumas au avut un răspuns la întrebarea asta. Acum 20 de ani, m-am certat cu grecul la el acasă pe motiv că își făcuse planuri să plece afară. Era instrumentist în orchestra Teatrului Fantasio și eu am considerat că este o poziție onorabilă pentru el ca muzician. După aceea, a urmat clasicul episod “Ochii care nu se văd se uită!” Eu credeam că e undeva prin Occident, pentru că era un baterist de clasă mondială, ca să aflu acum că, da, e plecat, dar în ceruri!!! Un minut egal cu 20 de ani!

Am impresia că ora a devenit universală. Arată mereu la secundă aceleași valori, aceeași indicatori pe întreg globul pământesc. Ora exactă. 2 și 30 la noi, 2 și 30 la toți. Acum România a intrat în noaptea ei polară! Oare cât mai avem de trăit? 2 și 30 cu același pașaport. 2 și 30 fără carte de identitate.

Nu îmi este frică...Dar trăiesc un paradox. Încă unul! Toată viața mea nu m-am ascuns de nimeni și de nimic...Toate cutremurele m-au prins pe treptele locuinței! De fiecare dată, cu câteva minute înainte de a se produce o mișcare seismică importantă, Dumnezeu m-a trimis după țigări, tata era un fumător înrăit!, mastică, un împrumut de la vecini, pâine...Ca un făcut, înainte de fiecare cutremur, noi rămâneam fără pâine în casă! Și, acum, primul aliment care s-a terminat a fost pâinea! Scuzați. Mă opresc câteva minute din scris.

Ce surpriză! Cine credeți că a intrat în camera mea din ceară? Nu v-am spus până acum... Eu locuiesc într-o cameră din ceară, adică la izolare... Ce surpriză! În camera mea din ceară a intrat Ennio Morricone ! De la domnia sa am învățat că totuși viața nu este un circ...Dimpotrivă. La vita e bella! Italia supraviețuiește, în aceste zile de infern, prin muzica și filmele sale! Italia a scos din lada sa de zestre tot ce are și a avut mai bun în cinematografie și muzică! Foarte multe dintre capodoperele sale ne-au marcat și nouă tinerețea! Ca națiuni, avem foarte multe puncte comune în felul nostru de a fi și de a ne manifesta...În primul rând, suntem două națiuni cinstite, care iubesc prietenia și frăția, gata oricând de sacrificiul suprem.

România și Italia, două surori pe două paturi alăturate de suferință! Italia, surioară, ce ți-au făcut puterile mai mari decât tine? Dar României?! Cine avea un turism mai pitoresc și mai bine așezat de mama natură ca al nostru? Italia și România, aproape ca două surori gemene! Două patrii cu aceeași inimă! Am fost cândva la Livigno, o stațiune montană în nordul Italiei. Știți ce am făcut acolo? M-am plimbat prin zăpadă și am ascultat limba italiană la ea acasă...Nimic nu este mai muzical pe lume ca limba italiană! De puținii bănuți pe care i-am avut prin buzunare mi-am cumpărat CD-uri cu Renato Zero…

Dar să ne întoarcem în camera mea din ceară...Domnul Morricone s-a scuzat și a plecat, lăsând în urma lui o dâră discretă de parfum. E parfumul vieții. Spuneam mai sus că sunt urmărit de un paradox. Nu am fugit în viața mea de nimeni și de nimic, cu toate că am mai prins alte două scenarii având ca temă “Sfârșitul lumii”, dar acum sunt obligat să stau închis în casă! Asta-i principala regulă a supraviețuirii!

România a intrat în noaptea polară!