POLITICĂ ȘI FRĂMÂNTĂRI SIMANDICOASE - Începuturi cu dichis (II)(1014)

Toți cei care veneau să muncească la partid erau de bună calitate iar selecția era aproape naturală. Aveai rezultate, continuai să rămâi de plăcere. Mai veneau unii să întrebe că lor ce li se cuvine dacă se înscriu în ApR? Îi dădea afară pe loc, liderul nostru, cu vorbe grele și cu șuturi dorsale binecuvenite.

La întâlnirile cu simpatizanții de prin județ Meleșcanu mă chema ca martor să ascult ce zicea câte unul care voia el să îl învețe pe Meleșcanu, să îi spună el cum ar fi mai bine. “Ia ascultă, Gigi, cum spune omul ăsta așa să facem și noi” deși mai auzise chestia aia de nenumărate ori uneori tot în aceeași dimineață dar în altă localitate. Rămânea omul ăla uluit de cât de isteț este el și ce om mare și deștept e domnul Meleșcanu.

Spre toamnă, în primul an de alergătură cu muncă multă și rezultate frumoase, organizăm o masă festivă cu câțiva lideri locali ceva ziariști aleși pe sprânceană gen Mihalache Bocai, lideri marcanți de la București care se cam înmulțiseră, erau deja și parlamentari de pe la alte partide cu noi, la restaurantul Dorna din Mamaia. Să tot fi fost vreo 30 de inși unul și unul. ApR pornise bine, dădea semne că este fată cuminte și că o să fie curtată de mulți deși nu prea avea zestre cine știe ce, mai mult oferte și promisiuni.

Nici nu începuse masa bine unde ne servea o domnișoară cam tinerică cu picioarele cam lungi și fusta cam scurtă, celelalte ospătărițe mai în vârstă și mai dolofane pândeau pe după ușă să fie atente să nu se întâmple ceva nepotrivit cu evenimentul, când domnul Meleșcanu o roagă să îi aducă dânsului o apă plată pentru că dînsul nu mai bea decât așa ceva. După ce domnișoara pune sticla pe masă eu o întreb, în stilul meu de acum binecunoscut: "nu cumva apa e de la robinet?""Da", zice domnișoara. "Apă plată de la robinet?!"mai încearcă și domnul Meleșcanu să iasă din încurcătură. "Da", răspunde fătuca încă o dată, nedumerită că suntem așa de fraieri că parcă nu păream.

S-a lăsat o liniște apăsătoare, noi nu mai știam cum să trecem peste încurcătură deși unii se uitau chiorâș la mine, ca de obicei, râsul general care a urmat ne-a atras atenția că vinul era excelent. "Gigi, cât mai costă o chiflă acum pe aici prin Mamaia?" mă întreabă domnul Meleșcanu ca să vadă toți că nu e supărat pe mine. Comesenii mei dragi își dădeau coate că să vezi ce încurcătură a picat pe Gigi că altfel e bun de gură, ia să îl vedem. "Dacă luăm puterea nu mai contează, domnule Președinte!" i-am zis și în glumă și serios.

Șefii noștri de la București aveau fiecare zone din țară arondate pe care le coordonau.

Domnul Meleșcanu ne-a vut întotdeauna în subordine directă pe noi, cei de la Constanța!