A MURIT DE PREA MULTĂ... AȘTEPTARE!(969)

O femeie a murit în spital, după 16 ore de așteptare, pe un scaun! Doamne, cât de puțin îi trebuie unui om ca să dispară subit, într-o zi! La atât se rezumă, într-un final dramatic, orizontul unui cetățean oarecare! Doar un scaun!

Pentru cei cu o imaginație bogată, scaunul poate reprezenta ultima frontieră dintre viață și moarte. Un om, un scaun...De atâta așteptare, s-a contopit cu timpul. Femeia nu mai era o simplă femeie, care își aștepta cumințică rândul la un consult, ci un simbol al durerii și al așteptării fără de margini...Era inima ei care abia mai pâlpâia într-un ocean alb, mai nou, verde, de indolență..

O femeie a murit pe scaunul de spital. Înainte se spunea că a murit pe patul de spital. Între pat și scaun este o mare diferență. Și nu doar de nuanță. În 16 ore de așteptare, dacă vrei să fii folositor societății sau direct conducătorilor de partid și de stat, poți să faci o grămadă de lucruri și de fapte de vitejie. Poți să atingi cele mai îndepărtate puncte de pe glob. Cu tehnica modernă din cele mai îndepărtate puncte de pe glob, da, te poți naște a doua oară. Dar fantezia asta nu îți dă nici o garanție că vei fi primit prea curând în cabinetul medicului.Cu siguranță, nu îți vor găsi certificatul medical și te vor returna la Maternitate!

O femeie a murit pe un scaun în spital! Măcar nu s-a chinuit. A avut și unde aștepta, pe scaun! Și vreme suficientă ca să-și dea ultima suflare. Alții au murit în picioare precum dorm caii...I-au pus la dispoziție 16 ore de așteptare...Ca din partea casei. De fapt, din partea spitalului. Și scaunul. Cred că în autogară așteptarea este mult mai confortabilă.

Medicii se disculpă. Se pare că dintr-o eroare regretabilă femeia a fost îndrumată greșit la o ușă cu însemnele morții și nu cu însemnele Sănătății! Vorbe. Credeți că există vreo diferență între cele două uși? Mai mulți mor la Sănătate! Pentru răbdarea ieșită din comun, persoana pățită să fie declarată Monumentul așteptării.

Știți care este elementul tragic din această poveste crunt de adevărată? După ore de așteptare, femeia a murit exact în fața ușii celor care ar fi putut să o salveze! Întreb acolo unde nu mă pricep. În orele cât a stat, sărmana femeie, țeapănă pe scaun, câte persoane au intrat și au ieșit dintr-un cabinet medical funcțional? Câte cafele lungi sau scurte au tranzitat pragul ușii? Câți “pupici” s-au schimbat pe bază de reciprocitate și chiar pe deasupra femeii ghemuite pe scaun?

Dintre toți de-alde pierde-vară care se perindă prin spitale, fără să scoată bon la intrare, inclusiv personalul descris mai sus, nu a sesizat că o femeie zace pe un scaun de amar de vreme? Doar unul ca mine poate să pună o astfel de întrebare caraghioasă! Am uitat pentru o clipă în ce junglă trăim și care sunt colegii noștri bananieri. Când ești luat de acasă cu Salvarea și te îndrepți către spital, se aprinde în tine un licăr de speranță. În lupta cu timpul, nu întotdeauna învinge omul! Și câteva minute pierdute pot fi fatale oricui dintre noi...Darmite femeii care se simțea de multă vreme rău!

După o jumătate de zi petrecută aiurea într-un spital, chiar dacă ești sănătos tun, tot te lipești de câteva boli. Bonus pentru curajul de a fi intrat nevaccinat într-o unitate spitalicească în care nu te poți interna fără pisică! Cum adică fără pisică? O pisică antrenată să prindă șoareci. O glumă proastă, nu-i așa? Dar când te ia Salvarea de acasă, cu sirene, girofaruri etc., și te duce în trombă la spital? Ca să ce? Ca să mori pe un scaun!

La un moment dat, cineva s-a apropiat de femeia muribundă. În imaginația mea naivă, am crezut că vrea să-i ofere un pahar cu apă...Nu, nici vorbă. Domnișoarei asistente îi trebuia scaunul. E ședință și lipsește un scaun din prezidiu!