CĂLĂREȚUL FĂRĂ CAP...(864)

Cazul Barna, dacă nu cumva exagerez, numindu-l așa, a demonstrat, deși nu ăsta era obiectivul principal, că Făt Frumos din spuma laptelui nu are nici o șansă pe eșichierul nostru politic și, în general, în viață... O fi el curat și cinstit, pentru că rupt în fund e unul singur, dar nu au apărut încă anticorpii capabili să-l protejeze de virusul pesedist care a parazitat întreaga noastră societate. Și, în primul rând, de păpușarii, cu multe grade pe umeri, care, iată, ne-am convins, fac jocurile în România! Ei sunt cei care dau tonul la urne. Diapazonul politic este în mâna lor.

Am fost și rămân, în ciuda sfaturilor primite de la diverși “oameni de bine”, un critic al domnului Barna. Nu atât pentru povestea cu dosarul, cât, mai ales, pentru prestația sa total aiurea și neinspirată din campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Pentru excesul de zel de care a dat dovadă și pentru aroganța cu care ne-a întâmpinat pretutindeni. Nu a fost în stare nici măcar să se abțină în momentele decisive!

Capacitatea de a te tempera face parte din arsenalul unui politician care știe să iasă și din clinciuri, nu numai să facă dovada pregătirii sale multilateral dezvoltate. Cu toată știința de carte, să fiu scuzat, dacă pici din barcă și nu știi să înoți, degeaba sau ghinion, mă rog, cum îți place...Trebuie să fii inconștient sau prea înfumurat, ori, dacă ești baron PSD, ca să nu ții cont de realitatea înconjurătoare!

Este la fel de important să știi și când să te retragi. După înfrângerea înregistrată,ar fi trebuit să își dea demisia din fruntea partidului. Și doamna Dăncilă ar fi trebuit să procedeze la fel. Dar amândoi se agață de același pai! Ca mentalitate, aceeași atitudine. Nu se îndură să se retragă de la putere. Bun.

Am ajuns până aici, mă refer la Barna, încât, am pierdut alegerile! Poți să suferi în tăcere, chiar dacă nu mai este de aur, sau să spui pur și simplu: “Ei și, care-i problema?” Dan Barna a ales ultima variantă! Ce ne spune nouă chestiunea asta? Că domnia sa nu a înțeles nimic din experiența dezolantă și dezonorantă trăită în timpul campaniei electorale!

Dar nimic! Ca să se reabiliteze cât de cât în ochii opiniei publice, avea la îndemână varianta demisiei de onoare sau...haiducia! Demisia de onoare s-ar fi potrivit și cu tentativa personală de a scoate USR de acolo de unde l-a lăsat în campanie. Dar, nu și nu, Barna vrea să rămână președinte! Dacă nu a fost în stare să ajungă președintele României, măcar să rămână cu orice preț președintele USR ! Dar cu ce tupeu și cu orice preț!

Cu ce se deosebește atitudinea lui Barna față de deciziile dictatoriale ale lui Liviu Dragnea, care ținea morțiș să fie peste tot! Barna? Tot așa! În loc să se apuce de treabă, pentru că, iată, se apropie alegerile locale și parlamentare, domnul Barna organizează un soi de minicongrese care nu au alt scop decât confirmarea sa pe funcția de președinte al USR! Asta este principala sa grijă! Scaunul de șef de partid!

Unde am mai văzut noi chestia asta? Cine mai folosea Congresul sau Marea Adunare Națională pe post de martor că tovarășul “domnul” cutare, precizez, este reconfirmat pe funcția cutare? Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi. Procedând precum înecatul la mal, domnul Barna s-a expus din nou criticilor opiniei publice! Domnia sa a recunoscut că nu se poate baza decât pe voturile sinpatizanților sau amicilor săi din partid. Când iese pe poarta USR nu îl mai cunoaște sau nu îl mai agrează prea multă lume...

Dacă USR își continuă drumul cu Barna în postura călărețului fără cap, nu văd prea multe motive de bucurie în viitorul apropiat... Și viitorul apropiat înseamnă alegerile locale și parlamentare. Se spune că este bine să învățăm din greșeli. Are timp domnul Barna de așa ceva până la viitoarele alegeri?

Dan Barna ne promitea fericirea! După chipul său, mereu dur și nemulțumit, Barna pare a fi un nefericit. Cum poate domnul Barna să ne facă fericiți în postura călărețului fără cap!?