PREŞEDINŢII NOŞTRI OAMENI SI EI(1184)

Nici în 2014, pentru alegerile prezidențiale în turul întâi, nu a existat nici o dezbatere între niciunul dintre cei 14 candidați.

Tocmai mă miram de ce, acum, în 2019, nu vrea nimeni dezbateri electorale. Să îi vedem și noi, de ce vor să fie Președinți, cât îi duce capul și la ce se pricep, ce îi mână în lupta asta.

În 2014 au candidat, ca independenți, Meleșcanu și madam Monica Macovei. Au obținut rezultate memorabile moș Mele 1% iar madam MM 4%.

Tot ca independenți, Călin Popescu Tăriceanu a scos 5% iar Gheorghe Funar 0,4%.

Au mai fost Elena Udrea de la PMP cu PNȚCD pentru 5%, Dan Diaconescu de la PP-DD cu 4%, Corneliu Vadim Tudor cu 3% și Kelemen Hunor de la UDMR cu 3%.

Ca să ne amuzăm mai tare vă mai aduc aminte de niște neica nimeni ca Zsolt Szilagyi de la Partidul Popular Maghiar din Transilvania, William Brânză de la Partidul Ecologist Român, Constantin Rotaru de la Partidul Alternativa Socialistă, Mirel Mircea Amariței de la Prodemo care s-au chinuit sub 1%.

Victor Ponta de la Alianța PSD-UNPR-PC scoate în primul tur 40% și trece la lupta cea mare cu Klaus Iohannis de la Alianța Creștin Liberală PNL-PDL care avea 30%.

De ce a pierdut atunci Ponta, de ce a câștigat atunci Iohannis?! Puțini mari specialiști pot justifica această revenire în forță în turul doi.

Unora încă le este frică de aceste imprevizibile salturi posibile doar în turul doi.

Fără să învețe nimic din experiența alegerilor din 2014 pentru Președinte și acum s-au înscris în această luptă care aduce, mai ales tragedii, tot felul de ciudați și de amărâți.

Oameni de tot felul, gazetari, artiști sau foști artiști, directori de circ, idealiști vânzători de iluzii deșarte, mici șmecherași dornici de o apreciere populară grăbită, profesori închipuiți, afaceriști de ciori vopsite, anonimi inconștienți în căutarea de faimă pentru povești de cârciumă etc. Care mai de care mai simpatici în felul lor, unii mai ridicoli decât alții, dornici de victorie, convinși că vor găsi unii mai proști ca ei ca să îi voteze, și pe care vor să îi facă fericiți. Nu au bani nici măcar pentru o poză pe panourile publicitare, pentru un articol de ziar, pentru un interviu, pntru o reclamă, pentru un slogan dar vor să ne aiurască cerându-ne voturile ca pe niște ajutoare sociale. Toți ăștia ne vor binele, se vor lupta pentru noi pentru ca să ne fie mai bine. Nici ei nu știu cum dar asta nu mai contează.

Hai la lupta cea mare, vot cu vot să ne unim, fiecare pentru fiecare, o să izbândim!

Unii s-au înscris din curiozitate alții din plictiseală, sau pentru că vor să se distreze, să aibă ce povesti vecinilor, nepoților, partenerilor de chefuri nocturne cu ușile închise.

Mircea Diaconu zice că Președinția nu mai trebuie să fie la Cotroceni, că nouă nu ne trebuie să avem șeful statului,

Actualul director al Circului, Bogdan Stanoevici, candidează pentru că i-a promis mămicii dumnealui că poate să se lupte cu toate relele de pe la noi.

Radu Moraru, patronul de la Nașul TV, zice că toți ceilalți candidați sunt securiști și că se vor retrage când vor auzi ce le face dumnealui.

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor,  a fost la BEC pe o trotinetă electrică cu 265.800 de semnături de susţinere și a spus că și-ar dori să intre în turul al doilea cu candidatul PMP.

Ramona Ioana Bruynssels, din partea Partidului Puterii Umaniste, după ce și-a depus candidatura a dat drumul mai multor porumbei albi, aceasta spunând că semnifică „o nouă șansă pentru România”.

Alexandru Cumpănaşu, unchiul Alexandrei, tânăra ucisă la Caracal, zice că este candidatul anti-sistem, dar umblă păzit de o gardă de corp din Brigada specială de intervenție a Jandarmeriei și circulă cu o mașină de la Ministerul de Interne.

John Ion Banu e stabilit în Statele Unite, are o avere serioasă, anul trecut a avut, împreună cu soţia sa, venituri de 371.000 de dolari.

Ninel Peia este proprietar de bijuterii de 400.000 de euro iar anul trecut a vândut două terenuri cu 200.000 de lei şi un apartament de 80.000 de euro.

Sebastian Popescu are declaraţia de avere complet goală.

Avem curajul să vorbim despre normalitate în acest amalgam de caraghioslâcuri.

Cine și de ce acceptă ca la noi alegerile prezidențiale să pară o luptă gen lovește, apucă și fugi?