Candidatul PMP la alegerile prezidenţiale din 10 noiembrie, poziţia a doua pe buletinele de vot, îşi doreşte să fie votat pentru că este singurul care încurajează performanţa, nu pentru că ar fi răul mai mic.
„Nu voi fi un președinte șef de partid, un președinte partizan. Pentru că PNL-ul singur nu poate face mare brânză, USR-ul singur nu poate face mare brânză, deci degeaba votezi un șef de partid ca președinte, pentru că nu va face mare brânză, nu va putea face acele lucruri care sunt cu adevărat importante pentru țară. Dimpotrivă, dacă ai un președinte șef de partid sigur nu va reuși nimic semnificativ. Pentru că ceilalți se vor coaliza împotriva lui și vor încerca să bage bețe în roate, așa cum ne-am obișnuit de atâta timp deja, de 30 de ani.
Dezbaterea este esența democrației, nu invers. România are nevoie de un președinte capabil de dialog, care să pună în dezbatere publică temele cele mai importante pentru societatea românească și care, liber de orice influență partizană, să spună adevărul”, punctează Theodor Paleologu – candidatul PMP la alegerile prezidenţiale din 10 noiembrie.
Imediat după începutul plin de speranțe de toate felurile din 1990 adică după revoluția noastră originală și plină de surprize eram convins că munca de reînnoire a noastră a românilor trebuie să înceapă cu recăpătarea respectului dintre noi dar mai ales dintre autorități și cetățean. Hodoronc tronc îl aud zilele acestea pe domnul Theodor Paleologu zicând că şi-a propus să-i conducă pe români prin puterea exemplului și că mandatul dumnealui de preşedinte va fi marcat de un proces de reîmpăcare naţională, de a reînvăţa împreună ce este respectul faţă de celălalt, faţă de lege, faţă de ţară şi istorie, faţă de valori şi faţă de celelalte ţări. Hait, zic eu, na beleaua că începe să îmi placă de candidatul PMP la președinție deși toată lumea crede că nu are șanse că face doar un exercițiu pentru viitor.
„România este spartă în bucăți, mai multe Românii care nu comunică între ele. Președintele trebuie să restabilească unitatea acestei națiuni fracturate. Eu voi președintele care îi va ajuta pe cei din partidele politice să ajungă la un proiect comun. Ăsta este obiectivul pe care îl am și nu mi se pare că vreunul din ceilalți candidați poate să facă acest lucru. Dacă aș fi crezut, o clipă măcar, că unul din ceilalți candidați este în stare să facă ce spun eu, mi-aș fi văzut în continuare de cursuri. Dar, din păcate, nu este cazul. Cred că este nevoie de cineva care să fie un diplomat în interior și în exterior. Eu sunt mai degrabă un diplomat decât un om politic”
Pare a fi foarte sincer domnul Paleologul cel tânăr încă prea tânăr pentru a ne cuceri pe toți.
Spre surpriza tuturor are un loc prea bun pe buletinele de vot, locul doi, care dacă este cumva predestinat și pentru al doilea scrutin putem să asistăm la o mare vânzoleală printre cei care vor un altfel de președinte decât cel de până acum.
"România are nevoie de un președinte capabil de dialog, care să pună în dezbatere publică temele cele mai importante pentru societatea românească și care, liber de orice influență partizană, să spună adevărul”
Vorbe grele, adevărate, care pot crește o simpatie puternică în rândul electoratului încă nedumerit.
"Eu sunt mai degrabă un diplomat decât un om politic”.
Și s-ar putea să aibă dreptate mai ales dacă ne luăm dup CV-ul dumnealui pe scurt ca să ne plictisim de cei cu carte prea multă. Theodor Paleologu (n. 15 iulie 1973, București, România) este eseist, profesor, diplomat și om politic român, absolvent de Sorbona, a fost deputat de București în legislatura 2008-2012, ales în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă. Din 22 decembrie 2008 până în 23 decembrie 2009, a fost ministru al culturii în primul guvern condus de Emil Boc. În 2014, a părăsit Partidul Democrat Liberal, trecând la Partidului Mișcarea Populară.
A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în anii 2005 - 2008.
E bine pentru noi că se înscriu în lupta pentru a fi PREȘEDINTE și astfel de oameni capabili și bine pregătiți.
Putem avea surprize, bune să sperăm. Acum sau altădată.