Moartea sinuciderii ca și cum ar fi posibil(1214)

E bine să pricepem și să explicăm și celorlați că sinuciderea este predominant masculină din multe motive unele greu de înțeles. Aproape în toate ţările lumii, sinuciderea este un fel de conduită şi un mod de reacţie tipic masculină.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne transmite că, indiferent de categoriile de vârstă şi de ţară, sinuciderile bărbaţilor sunt de 3 ori mai multe decât cele ale femeilor.

Tentativele de sinucidere la femei sunt însă de circa 3 ori mai numeroase decât la bărbaţi.

Diferenţa este atât prin faptul că bărbaţii folosesc, pentru a se sinucide, metode mult mai brutale decât cele utilizate de femei, cât şi prin aceea că, spre deosebire de femei, bărbaţii se confruntă, în timpul vieţii şi, mai ales, în perioada vârstei mijlocii, cu mai multe evenimente stresante (şomajul însoţit de reducerea veniturilor), cărora nu le mai pot face faţă.

Mult mai multe femei au avut doar niște tentative de suicid. Bărbaţii sunt pe primul loc la sinucideri duse până la capăt. Bărbaţii se sinucid cu succes, femeile se prefac, dramatizează. Sunt mai predispuși bărbaţii singuri, cu un nivel educaţional şi financiar scăzut, acolo unde există şi un exces de substanţe periculoase, îndeosebi alcool sau droguri.

În America, bărbații divortați se sinucid de 10 ori mai mult decît femeile divorțate.
Cele mai multe sinucideri se înregistrează la persoanele care au trecut de vârsta de 70 de ani.
Practicanții jocurile de noroc au tentative de suicid cam unul din patru. Și rata sinuciderii în rândul soțiilor lor este de trei ori mai mare decât aceea a populației obișnuite.
Sinuciderea este a doua cauza de deces la tinerii între 15 si 30 de ani.
Apare în urma unui eveniment stresant din viaţa lui. Ceea ce unui tânăr i se pare grav poate părea minor pentru un adult cum ar fi pierderea unei relaţii sau conflictul cu unii prieteni apropiaţi sau cu unii membri ai familei. Mai pot fi antecedente de abuz fizic sau sexual, necazuri legate de alcool sau droguri, o sarcină nedorită, unele boli cu transmitere sexuală. Tânărul este mereu supus unor agresiuni sau nu e sigur de orientarea sa sexuală.
Ar cam fi cazul să recunoaștem că preocupările noastre despre stările prin care trec tinerii nu sunt cele dorite nici de ei nici de noi. Pur și simplu tratăm problemele lor cu indiferență. Apoi ne arătăm tare mirați nu ne vine să credem și suntem tare derutați. Ne facem cruce și nu înțelegem de ce nici biserica nu știe ce să mai facă în astfel de situații tare anapoda. Cum e posibil ca un om să își ia singur viața?!
În trecut sinuciderea și tentativa de suicid erau pedepsite din punct de vedere legal. Astăzi așa ceva nu mai este valabil în majoritatea statelor. Sunt însă considerate infracțiuni penale în aproape toate țările islamice.
Mass-media, chiar și internetul, joacă aici un rol important. Ilustrarea sinuciderii poate avea un efect nedorit, prin conținutul explicit, repetitiv, care descrie sinuciderea, ducând la un impact major. După o descriere detaliată despre cum să te sinucizi printr-un anumit mijloc, utilizarea acestei metode de sinucidere poate crește în rândul populației, poate da idei, poate încuraja.

Dacă peste 800.000 de oameni se sinucid în lume (fiind a zecea cauză a mortalității) în fiecare an înseamnă că îngrijorarea noastră ar putea fi mai mare pentru a încerca să intervenim, să facem ceva preventiv pentru amărâții ăștia. De exemplu măcar cu persoanele care au încercat să se sinucidă să le ajutăm, să nu mai repete.
La noi, în 2013, o treime din morțile așa zis violente au fost sinucideri, iar cei mai mulţi dintre cei care au ales această cale au fost bărbaţi - 82%. Cea mai folosită metodă de sinucidere în România este spânzurarea.
 Ideile suicidare apar atunci când nu mai poţi face faţă problemelor, atunci când eşti pus într-o situaţie copleşitoare, când nu mai există nicio speranţă pentru viitor, când poţi crede că sinuciderea e singura soluție.
Mai bine caută compania unui prieten apropiat sau a cuiva drag, chiar dacă ție greu să vorbeşti despre sentimentele tale. Încearcă să discuți cu un preot. Du-te la un psiholog sau la alte persoane care se ocupă cu astfel de situaţii.
Oricât de tristă ți se pare uneori că este viața ta merită să mai încerci să mai cauți motive de a nu îi întrista și pe ceilalți. Poate unii de lângă tine chiar te iubesc sau poate chiar au nevoie de tine.
.