Nu obișnuiesc să scriu scrisori primarilor, pentru că îmi imaginez că nu au timp să le citească...Sunt un jurnalist trecut prin viață, nu vreau să spun bătrân, am doar 62 de ani și scriu neîntrerupt din liceu până în prezent. Ultimul meu loc de muncă, ziarul “România liberă”, unde am lucrat 28 de ani. Aproape de finalul vieții, mi-am zis că a venit vremea să concep și eu un ziar și să fiu propriul meu stăpân. Am făcut ziarul “Timpul”, online “timpul. info”. Deși sunt constănțean, m-am alăturat demersurilor făcute de Mihai Prunariu pentru susținerea echipei de fotbal Pandurii Tg.Jiu și, în general, a sportului gorjean. Care, am constatat cu o plăcută surprindere, are foarte mulți susținători în Constanța!
M-a impresionat tenacitatea acestui bărbat profund atașat cauzei sportului. După ce am auzit că în fruntea orașului Tg. Jiu se află un tânăr, Marcel Romanescu, destoinic, dar și mare iubitor al sportului, am început să cred în șansele lui Prunariu, acest director de club sportiv cu nume de cosmonaut! Un motiv în plus să mă implic într-o chestiune despre care, la prima vedere, cineva ar putea spune că nu mă privește… Ba mă privește! Și, de aceea, ori de câte ori îl văd la televizor pe primarul din Tg. Jiu îi caut privirea… Cu siguranță, el mă vede și mă simte cu ochii minții...O parte din tinerețea mea a trecut prin venele Gorjului. În studenție, am fost la nunta unui coleg de-al meu din Tismana. Cum zic eu, în anii puterii populare ...Nuntă necooperativizată, trei zile și trei nopți, ca în basme... Aici m-am împrietenit cu o fată din Cloșani. A terminat Stomatologia, prima pe țară, cu nota 10 pe linie, dar a venit la TG. JIU, ca să nu își lase mama singură...Era cea mai bună, poate o fi și acum, “stomatoloagă”, ca să spun așa, pentru copii. Tatăl soției mele s-a născut la Florești, lângă Motru. Iar la Mânăstirea Tismana, ce loc minunat, vin în fiecare an să mă reculeg. Și dacă nu l-aș fi cunoscut, cu totul întâmplător, pe Mihai Prunariu, poate că nu m-aș fi simțit atât de puternic legat de Tg. Jiu, o adevărată bijuterie…
La un așa oraș, nu poți decât să ai un primar pe măsură, însumând toate calitățile! Dragostea și respectul pentru sport sunt două mari calități ale unui primar tânăr și neliniștit. Mihai Prunariu nu reprezintă o mișcare revendicativă personală, ci un curent al mișcării sportive. Într-o astfel de ipostază s-a aflat până de curând Valentin Vrabie, primarul orașului Medgidia. S-a bătut de unul singur cu niște consilieri ostili care s-au opus cu înverșunare finanțării sportului local, nici măcar cu un euro la cursul zilei! Victime, fără voia lor, ale unui război politic absurd, sportivii din Medgidia s-au confruntat cu situații de-a dreptul dramatice! Cu toate acestea, nu au lipsit de la nici un meci de campionat, deplasâdu-se cu bani de acasă! O adevărată telenovelă! Parcă sfidând sărăcia, sportivii din Medgidia au continuat să cîștige noi titluri de campioni și medalii! În cele din urmă, sportivii și-au primit drepturile cuvenite, dar cu sacrificiul personal al primarului Vrabie, care s-a luptat cu obtuzitatea unei majoriăți distructive!
La Tg. JIU, e parcă o altă Românie! Aici greviștii foamei respectă instituția Primăriei și vin astfel îmbrăcați la costum!