Al cui este Teatrul de vară din Mamaia, cine își bate acum joc de el și nimeni nu se supără?(3083)

În 1987 când o mână de prieteni buni m-au luat pe sus, m-au dus pe la Județeana de Partid ca să mă facă director la Administrația teatrelor din Constanța nu știam peste câte belele o să dau și nici nu aveam de gând să mă plâng vreodată cuiva. Ion Tițoiu ( pe atunci și pe acolo, mare scenograf), Andrei Mihalache ( regizor bine văzut de toată lumea), Eugen Mazilu, directorul Teatrului Dramatic (ca un argint viu arzând prea mult și prea repede uneori pentru cauze aproape pierdute dar care merita să fie înfruntate), erau în frunte și așa au rămas chiar dacă de multe ori nu m-am ridicat la pretențiile lor.

Bobe Vasile, un superb contabil șef cu multe calități de toate felurile pe care nu am înțeles de ce voia să și le ascundă, îmi zice încă de la început. Gigi bine ai venit aici dar dacă vrei să îi impresionezi pe ăștia fă-le o copertină nouă la Teatrul de Vară din Mamaia că ei o au tot pe aia veche din pânză de cort cusută pe stadionul din Năvodari cu cei de la Peninsula!

Găsesc repedela Slobozia o fabrică mare, nouă, modernă, de corturi și ăia, în naivitatea lor, se bucură de o comandă serioasă și spectaculoasă, de mare reclamă. S-au chinuit îngrozitor și de abia așteptau să scape de mine care eram foarte exigent și meticulos. Copertina, din trei bucăți, era uriașă. Avea 50 de metri pe 30 de metri cu 1100 de puncte de fixare pe rețeaua de cabluri de la teatru. Numai ca să o duci de colo colo aveai nevoie de vrea treizeci de inși darămite să o coși sau să o sucești de pe o parte pe alta. Nu mai știau ăia de la Slobozia cum să scape de mine și să mă vadă plecat de acolo. Le port și acuma un respect deosebit. Au realizat o copertină frumoasă, în două culori, impermeabilă, și mult mai ușor de montat sau de demontat. Pe cealaltă o montau firme specializate cam într-o lună și jumătate. Eu pe asta, făcută de mine, o montam cu băieții mei de la Teatru într-o zi și jumătate! E drept că mă ajutau cei de la viitorii jandarmi mereu harnici și tare pricepuți. Veneau la rugămintea mea cu un autobuz de al lor cam 40 de inși tineri și voinici ca să mă ajute să scot prelata din magazie să o întind peste scaune să o ridic sus și apoi să o fixez în cele 1100 de punte de fixare inventate de mine și realizate de cei de la Slobozia. Și la montare și la demontare totul era gata într-o zi și jumătate.

După 1990 am prins curaj, erau alte vremuri, și cu banii de la Teatrul de Operă (care administra această bijuterie de vacanță), am mărit sala de la 1100 de locuri la 1500 de locuri! Am amenajat la intrare un loc de vestibul cu ziduri noi și două porți metalice spectaculoase care sunt și acum acolo ca să pot proteja pe cei care cumpără bilete de cei care nu reușeau să poată intra la spectacole. Pentru că era forfotă mare, spectacole bune și toți voiau să vină la Teatrul de vară din Mamaia.

Am trezit întotdeauna în jurul meu suspiciuni. Nu înțelegeau dobitocii că eu fac așa ceva pentru interesul teatrului, pentru public, pentru ca toată lumea să fie bucuroasă. Voiau mereu să vadă ce interes personal am eu. Au vrut să mă aresteze, m-au anchetat și au fost tare dezamăgiți. Nu eram un profitor, eram un bou din punctul lor de vedere!

De aceea vin acum și am tot dreptul să întreb autoritățile: nu vă deranjează că cine își bate joc de un bun public?
Nu îl anchetați pe cel care nu are grijă de Teatrul de Vară din Mamaia?
Nu vă e rușine că pe mine voiați să mă arestați atunci când acest Teatru funcționa ca la carte?!