BĂ, CARE MI-AI ȘUTIT TARABA?(3146)

Continui să cred că Dorian Hapurnea este un personaj incoerent și tragic. De când mi-a spus că mi-a sunat ceasul, mi-am zis că este un tip vizionar și, ca atare, și-a deschis pe blat o firmă de servicii funerare. Dar știți cum este cu săpatul unei gropi. Îmi dorește moartea, dar s-ar putea să cadă singur în ea, în groapa cu pricina! Când era și el mulțumit că-i merge bine din comerțul cu porumb fiert, exact atunci au apărut diverse mutații pe plan mondial! Crește cota știuletelui la bursele americane. Din cauza încălzirii globale, s- a triplat producția de porumb copt, ceea ce a condus la pierderea clientelei care se hrănește cu sprijinul protezei dentare. Rusnacul Putin se supără pe România, reacția acestuia coborând plafonul valoric la pănuși și mătase de porumb. Și când se supără el, adică Putin, facem pe morții în păpușoi...Singurul adăpost în care ne putem retrage în cazul în care Katiușa vrea să se răzbune pe noi. Hapurnea pare a fi rupt din orice context. El reprezintă modelul masculin al Anei Karenina, despre care, mai nou, se spune că nu ar fi intenționat să se sinucidă și că la mijloc ar fi fost vorba de o eroare tragică cu știuleți de porumb. Drept care regretă versiunea conform căreia s-ar fi aruncat în fața trenului. La viteza pe care o dezvoltă trenurile noastre, ai de așteptat chiar și pentru o sinucidere spontană! Cunosc persoane care au murit de bătrânețe pe peroanele unor gări. Pe scurt, doamna Karenina s-a așezat cu curul pe o linie de cale ferată dezafectată ca să își tragă sufletul. “Nu trageți, sunt eu, Hapurnea, apărătorul banului public, că la Peștera m-am hrănit cu gogoși de mătase.” De aia, săracul, s-a ales cu un diabet cât casa! La noi, în literatura universală, Vasile Roaită este cel care trage sirena. La sovietici, Anna Karenina își trage sufletul. Surprinzător, însă, exact pe acolo a trecut un tren al CFR de persoane, care avea o întârziere de peste 45 de ore, ceea ce a condus la decesul prin înfometare al eroinei, personaj interpretat magistral de Hapurnea, aflat tot timpul în greva știuletelui de porumb! De foame, călătorii au ros toate obiectele de inventar de origine animalieră din vagoane și au mestecat cu satisfacție șapca conductorului de tren, care mirosea a slănină afumată. Cu prilejul dezbaterilor cetățenești de pe tampoane, călătorii au evocat vremurile bune de altădată de la CFR, când găseai seu și vaselină cu gust de margarină. Și încă ceva. La vremea asta, peroanele gărilor din patria noastră erau luate cu asalt de vânzătorii de porumb fiert sau copt. Ca și litoralul românesc în ansamblu. Un adevărat paradis ronțăitor pe care Hapurnea îl punea la picioarele noastre cu cunoscuta lui milostivenie. Toată lumea ronțăia din palma lui! Până și delfinii deveniseră dependenți de porumbul fiert preparat de domnul Hapurnea. Până nu îl vedeau pe el pe marginea bazinului, cu produsul porționat pe tavă și sarea de mare aferentă într-o solniță, nu se strecurau prin cercuri și se convocau reciproc unii pe alții la fundul bazinului. Exponenții capitalismului de cumetrie nu au mai suportat să vadă cum Hapurnea cucerește lumea cu porumbul său fiert autohton, dovada unui patriotism exacerbat. Specialitatea sa, porumbul de Peștera, care crește direct în șervețel! Ca atare, au trecut la sabotarea acestuia! Prima lovitură. I-au luat în mod samavolnic taraba rabatabilă pe care o folosea și ca birou de sesizări și reclamații când se reactiva ca jurnalist. Pe taraba asta a operat președintele Traian Băsescu o studentă din Timișoara. Tot pe taraba lui Hapurnea s-au purtat negocierile pentru salvarea jurnaliștișor răpiți în Irak. Pentru Hapurnea, taraba e în toate cele ce sunt! Ca să vândă porumb fiert la tarabă, a studiat la cele mai înalte școli nutriționiste. De aia mînâncâ mult rahat turcesc despre unii și despre alții! Drept să spun, în materie de reactivare, Cârlescu, de la Ordinea, este cel mai tare! E când jurist, când avocat, când jurnalist în dosarele miliardarului Comănescu-betoane, care are ce are de împărțit cu Matei, fostul primar al orașului Năvodari! Apropo, că tot veni vorba. Am dat nas în nas cu fostul primar Matei, care m-a confundat cu Hapurnea! Semn rău. A zis că mi-a dat, că mi-a luat… I-am spus, în cele din urmă, cine sunt cu adevărat. Mai bine tăceam. A făcut realmente o criză de nervi!!! I-am precizat că în timpul mandatului său nu am trecut niciodată pragul Primăriei Năvodari și nu m-am aflat pe listele lui de colaboratori. Să o lămurească direct cu cei pe care i-a nominalizat: Hapurnea și Cârlescu. Și poate Hagi, care transformase ziarul TIMPUL în organul de presă al lui Matei! După care s-a făcut frate cu Comănescu-betoane! Să ne întoarcem la tarabă. Fără tarabă, ești un anonim în domeniul afacerilor cu porumb fiert! Au știut unde să îl lovească sforarii capitalismului menționat! După anii petrecuți în Peștera, în condiții odioase, a învățat să se lupte de unul singur pentru o tarabă. La Peștera, a parcurs toate etapele civilizației, dar degeaba! Limbajul îl dă de gol că umezeala din Peșteră i-a afectat nu numai șalele... Dacă nu ai tarabă, nu ai parte și nici condiții să îți servești corespunzător clientela! Pe genunchi? Nu se poate, suntem o țară civilizată! Din cauza tarabei, a dat în bâlbă(ială) și acum vrea să se răzbune pe cei care au câștigat licitația! Din sfert în sfert de oră, sare de pe scaun și strigă: “Bă, care mi-ai șutit taraba?” Până la tarabă, însă, s-a petrecut ceva de-a dreptul incredibil. Am fost invadați de porumbul din Ungaria! Peste noapte, tecile culturilor noastre au fost înlocuite cu porumb din Ungaria! Dacă nu știi o boabă ungurește, nu te lasă să-i fierbi! Pe Hapurnea îl macină obrăznicia patentată de porumbul ungariot și de lăcusta spaniolă! Avem o țară... Țară, țară, vrem porumb autohton! Și o tarabă pentru “fratili Hapurnea”...Ți-ai dracu’ cu licitațiile voastre și cu ăla care le-a inventat cu tot! Încă o lovitură de grație dată producătorilor mici, foarte mici, și mijlocii din patria noastră de către hoardele ungurești! Cât tupeu pe ăștia cu licitația! Băi, voi nu știți cine este Hapurnea? Propun să i se repartizeze o tarabă pe viață. Prin faptele sale de vitejie, are toate șansele să ne salveze de sub jugul porumbului maghiar cotropitor! Trăiască și ferească!

P.S. Materialul este un pamflet și trebuie tratat ca atare.