Constituţia din 1938 stabilește, pentru prima dată, dreptul la vot al femeilor în România.
Ulterior regele Carol al II-lea instaurează un regim autoritar și anulează această reuşită de emancipare a femeilor. Abia în 1946, prin altă Constituţie, se reintroduce dreptul de vot universal pentru populaţia majoră, indiferent de sex.
Măcar pentru acest trecut tulbure și batjocoritor astăzi în România nicio femeie nu ar trebui să lipsească de la vot. Pătrunderea femeilor în toate domeniile de activitate reprezintă și astăzi o chestiune incontestabilă și în afara oricăror controverse.
Lipsa de interes a femeilor care au drept de vot ar însemna încă o dovadă de nepăsare greu de înțeles faţă de eforturile celor care încă luptă pentru emanciparea femeilor şi faţă de obligaţiile lor cetăţeneşti. Dreptul la vot este o datorie pe care femeile trebuie să o îndeplinească oricând cu conştiinţă şi demnitate.
Pentru ca o femeie să aibă drept de vot în perioada anilor 1929-1930 trebuia să îndeplinească una dintre cele şase condiţii impuse de așa numita Lege pentru organizarea administrativă. Adică nu orice femeie avea drept de vot. Tocmai pentru că era femeia nu avea dreptul să voteze. Bărbații voiau să își arate aroganța și presupusa superioritate ori de câte ori aveau ocazia.
Iată condițiile prevăzute în legea din 1930:
1. Să fi urmat cursurile școlii în ciclului inferior, secundar, normal sau profesional
2. Să ocupe o funcţie de stat, în judeţ sau la o comună
3. Să fie văduvă de război
4. Să fie mamă cu cel puţin 3 copii în familie
5. Să fie decorată pentru activitate în timpul războiului
6. Să facă parte din conducerea unei societăţi cu scop de revendicări sociale, propagandă culturală sau de asistenţă socială.
Apoi puteau să se înscrie că au de gând să voteze. Unora le era rușine. Încă se uitau bărbații urât la ele când le vedeau prin secțiile de votare.
Organizațiile de femei luptaseră ani de zile pentru ca și femeile să aibă acces la vot.
În trecut lumea a fost guvernată numai de forță iar datorită caracteristicilor sale mai puternice si mai agresive, bărbatul a dominat femeia. Sau așa credea el și de aceea voia să arate el că așa este.
Femeia să stea la cratiță și să crească copii! De unde să știe femeia cum se conduce lumea?! O lume, multă vreme, doar a bărbaților, evident.
Egalitatea între sexe este astăzi, în toată lumea, un standard moral si spiritual pentru unificarea planetei si pentru întărirea ordinii mondiale. Fără calitățile, talentele și aptitudinile femeilor și ale bărbaților, dezvoltarea economică și socială devine aproape imposibil de îndeplinit.
Acum, noi, bărbații iubim femeile mai altcumva, mai gingaș, mai cu respectul cuvenit. O fi de bine?!