LA PONTICA - OSPĂTARI DIN PAIE(1528)

Pe marginea șoselelor din patria noastră au fost “plantate” manechine-polițist. Dotați corespunzător cu tehnica adecvată Poliției Rutiere, chipiu, fluier, insignă, pulan și mașină cu girofar desigur, în fals, polițiștii manechini par vii și puși pe treabă, deși sunt confecționați din paie! Mai ales când sunt reperați cu ochiul liber de la distanță sau cu binoclul din dotare. O vreme efectul a fost cel scontat. Să bage frica în șoferi! Nu puțini au fost cei păcăliți în trafic, dar care au luat țeapă, la vederea polițiștiștilor, în avantajul lor ! Au redus viteza, au salutat cuviincios cu prescurtarea “Iți” de la “Să trăiți!”, au încetat să se mai certe la volan, au renunțat la consumul de alcool pe șoselele patriei cu sticlă la schimb... Comunicarea dintre conducătorii auto și polițiștii din paie a căpătat adeseori, în perioada de pionierat, conotații romantice. S-au depistat unele asemănări cu diverse rude uitate de titulari. S-a eradicat total corupția rutieră pe bază de șpagă. Cunosc o persoană care s-a luat la trântă cu un astfel de polițist, în încercarea de-a dreptul tembelă de a-i vârî cu forța câteva sute de lei sub nas! În cele din urmă, a realizat că individul cu care se lupta, în fapt, manechinul de care el nu avea habar, nu are buzunare la pantaloni! Un alt șofer, puțin abțiguit, s-a spovedit până a adormit! Dimineața,a fost găsit sforăind cu polițistul în brațe, care își pierduse și el cascheta pe undeva…

Mi-am adus aminte de această perioadă înțeleaptă din istoria patriei când, alături de alți zeci de clienți prezenți, cu foamea în glande, pe terasa restaurantului Pontica din Mamaia, am așteptat aproape o oră două porții cu borș de pește! Eu și soția mea. Mi-am adus aminte de polițiștii manechini într-un moment prelungit în care, însumând multe minute, pe terasă nu era prezent nici un ospătar, picoliță, șef de sală... Mă rog, orcine sau orice! Cineva din partea casei! Era ca și cum ne aflam cu toții în vizită la o cunoștință comună. Gazda coborâse să cumpere apă minerală și nimeni nu mai știa nimic de soarta ei de aproape două ore! De o parte și de alta a terasei, un fel de seră bună de cultivat roșii la concurență cu turcii, eram doar noi, CLIENȚII! Mototoliți, transpirați, înfometați, însetați, cu moralul la pământ! Pentru completarea imaginii de imigranți uitați de autorități, ne mai trebuiau cîteva valize specifice unor astfel de cetățeni… Arătam ca și cum atunci sosisem în picioarele goale de pe mare!

Într-un moment culminant al răbdării, mi-am adus aminte de inițiativa Poliției Rutiere. Prezența unor ospătari manechini confecționați din paie ar putea, dacă sunt bine plasați printre mese, înveseli locul. E drept, și cei câțiva ospătari din pepiniera proprie sunt făcuți tot din paie, dar lor le place să stea ascunși de ochii lumii!  “Noi servim mai bine fără clienți”, îmi mărturisea unul dintre ei. Oricum, foarte multi clienti au parasit mesele, nemultumiti de faptul ca nici macar lista menu nu au primit-o! Din punct de vedere social, ospătarii manechini făcuți din paie sunt benefici - nu te încarcă la nota de plată, nu răspund în doi peri, nu scapă farfuriile pline cu mâncare pe tine, nu se pun în gură cu turiștii, nu rumegă gumă de mestecat, nu stau la televizor în timp ce tu aștepți să ți se ia comanda…

Duminică, în așteptarea a două blide cu borș de pește, noi, clienții, am jucat diverse jocuri de societate. Dacă un ospătar îți aduce un expresso după o oră de când ai făcut comanda, întrebare, în cât timp vaporul încărcat cu cafea din Columbia parcurge distanța până în portul Constanța! Dacă un client este servit cu o jumătate de pălămidă, când primește și cealaltă jumătate? De ce la Pontica din Mamaia catalogul cu Meniul poate fi înlocuit cu Mersul trenurilor?

Din fericire, duminică, a lipsit din meniu peștele spadă!