ÎMBLÂNZITORUL DE BOMBE(2355)

"Îmblânzitorul de bombe" nu este o ficțiune, ci un personaj real. L-am cunoscut, în urmă cu câțiva ani, la Hârșova, în timpul unei misiuni organizate de Apărarea Civilă. Cineva a dat nas în nas, într-o zonă mlăștinoasă, cu o mină rătăcită din al doilea război mondial. Imediat s-a dat alarma și s-au luat primele măsuri de securizare a zonei. Din locul în care mă aflam, aveai impresia că în mlaștină, dacă nu cumva era o simplă groapă plină cu apă, se găsește un animal masiv care încearcă să iasă din capcana în care s-a prins singur. Cu cât se agita mai mult din cauza valurilor produse de curenți, cu atât animalul închipuit de mine părea mai fioros! Aveam impresia că este un hipopotam pus pe harță sau un crocodil uriaș, ca și cum statutul de mină de război nu ar fi fost, cel puțin, la fel de periculos pentru noi…

Cert este că nimeni nu îndrăznea să se apropie prea mult de locul unde nimerise mina de război! Cât timp am stat în tranșeele săpate ad-hoc de militari, mi-au venit în minte numeroase secvențe din filmele cu război în care minele făceau numeroase victime și produceau mari distrugeri. Preț de câteva minute, mi-am imaginat dezastrul pe care ar fi putut să-l producă uriașa mină de război luată prizonier…

“Dar cine o să-i vină de hac?” am întrebat eu în postura mea de simplu gazetar, care a avut șansa unică de a participa pe viu la o misiune de gradul zero, pe bune, reală și în condiții precare de securitate. În loc de răspuns, ofițerul de lângă mine a strigat cât a putut de tare: “Să vină îmblânzitorul de mine!”

Am crezut că este o glumă, ca și cum aș fi fost prezent la un spectacol de circ! Spun circ, dar nu într-un sens defăimător. Ba, dimpotrivă, cu plecăciunea care rezultă din respectul pe care îl port tuturor îmblânzitorilor din lumea asta.

Într-un târziu, a apărut un individ mic de statură, gen Charles Aznavour, care s-a deplasat direct spre punctul de comandă. Cineva mi-a șoptit: “El este îmblânzitorul de bombe!”

La primul contact vizual, am fost oarecum dezamăgit în comparație cu așteptările mele. La prima vedere, am avut impresia că îmblânzitorul este mai mic de statură decât mina de război! După descriere, mă așteptam să apară înarmat măcar cu un bici special pentru dresura de lei și pantere!

Dar, nu, nici vorbă. “Îmblânzitorul” a luat cu el o mapă diplomat și s-a băgat în groapă, încercând să se poziționeze cât mai avantajos față de uriașa mină de război. Sunt copleșit de astfel de secvențe când vizionez un film cu nemți, darminte să asist pe viu la dezamorsarea unei mine! La un moment dat, am avut impresia că mina l-a înghițit pe micuțul îmblânzitor! Nici vorbă. A ieșit întreg de acolo, unde nu știu ce operațiuni a efectuat, și a urmat detonarea…

Preț de câteva minute, ne-am aflat ca în vremuri de război și din instinct m-am lipit cu burta de pământ, punându-mi mâinile deasupra capului…

“Îmblânzitorul de bombe” nici nu s-a clintit de pe locul lui! Arăta deodată ca un sfinx. Câteva ore mai târziu, stăteam de vorbă cu el pe o terasă la o cafea. Mi-a mărturisit că nu are o statistică a operațiunilor de acest gen și că din acest motiv nu știe câte bombe și mine de război a dezamorsat la viața lui! Cât timp a vorbit, l-am măsurat din cap până în picioare. M-am gândit la un singur lucru. Domnule, mi-am zis, omul ăsta lucrează aproape în fiecare zi cu moartea laolaltă.

“Îmblânzitorul” mi-a confirmat acest lucru.
Dimineața își bea cafeaua cu moartea alăturea. Au ajuns să se tragă reciproc de brăcinari! Vicleană din fire, moartea a încercat de câteva ori să-i pună capac, dar a eșuat lamentabil!