POVEȘTILE MEDGIDIEI: -NOAPTE BUNĂ, BUNICULE!-!(2162)

M-am atașat, în ultima vreme, de Medgidia și dintr-un sentiment de vinovăție. Medgidia, prin apartenența sa la tot ce este sfânt, mi-a dat viață. Aici m-am născut. Aici am fost salvat prima oară de la moarte, când aveam doar 4 ani. Martorii spun că printr-o minune. Și tot aici am fost salvat de la moarte a doua oară de unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei…

Prietenia dintre mine și Gigi Dogaru, din Medgidia, dăinuie de peste 30 de ani! Dar, cum spune poetul, eu sunt cel care a mai greșit...L-am nedreptățit într-o chestiune de viață. L-am judecat greșit, fără să-i acord minimul de clemență. Nu am pledat corect, și, ca atare, m-am pedepsit singur, considerându-mă ca fiind singurul vinovat de tristețile pe care i le-am pricinuit. Nu știți cum este când doi prieteni de o viață nu își vorbesc o vreme. Nici unul nu vrea să se arate…Sunt sigur că jocul șicanelor sentimentale de genul ”Să sune el” s-ar fi încheiat…

Dar a venit năpasta pe capul lui Gigi...I-a murit băiatul! Îmi este imposibil să scriu despre acest dezastru din viața lui! Care este pedeapsa cea mai dură pentru mine când greșesc? Să mă îndepărtezi de cei dragi. Să mă izolezi. Gigi Dogaru face parte din viața mea. Am trăit împreună momente de neuitat, am cunoscut oameni importanți, am simțit fierbințeala binelui și răceala răului. Dacă mă rupi de el, mă rupi de tot ce există în jurul meu...Nu există pedeapsă mai dureroasă decât autoexilarea! De aceea, o vreme am stat oarecum deoparte de Gigi Dogaru și de Medgidia. Când un om își plânge durerea, e bine să-l lași în credința și tainele lui...Vorbele, în astfel de momente, sunt ca focul. Mocnesc sau se extind cu repeziciune într-o secundă...

De peste 7 ani, Gigi s-a retras în lumea lui sufletească în care și-a impus anumite ritualuri. Merge zilnic la cimitir, vorbește prin intermediul unui înger cu fiul său, tot mai aproape și el de alți îngeri aflați în suita lui Dumnezeu, îi păstrează hainele și se culcă tot timpul cu el în gând...Până seara târziu, pune cu multă grijă lacrimi din lacrimile sale în vasul cu muguri de lângă portretul fiului iubit. Muguri care, atenție, nu au ofilit de șapte ani! În camera albă a amintirilor totul a rămas intact ca acum șapte ani...Doar cel așteptat nu deschide ușa ca să spună “Bună seara, iubiții mei părinți…”

Fiecare zi din viața lui Gigi Dogaru se încheie cu un ultim ritual. Își sună nepotul la București ca să-l audă cum îi spune în șoaptă  “Noapte bună, Bunicule!”

Cei din generația mea nu adormeau până nu auzeau finalul liniștitor al povestitorului care ne spunea, seara târziu, la radio “Noapte bună, copii!”

Iar noi îi spunem nepotului David, în vârstă de 11 ani, prințul schiului românesc, despre care am scris pe larg, să continue să câștige noi trofee. Spre bucuria și mândria Bunicului!