FALȘII INTELECTUALI SAU FALȘII MANELIȘTI ?(1527)

Nu sunt un fan al manelelor.
De curiozitate, câteodată trec pe canalul de televiziune specializat în astfel de dedicații. Cu ceva ani în urmă, îmi plăcea o melodie dedicată de o tânără tatălui ei. Tânăra, aveam să aflu mai târziu, era fiica manelistului Guță, care reușise să slăbească nu știu câte kilograme! Este tot ce am reținut eu dintr-un repertoriu care cuprinde mii și mii de melodii.

Nu sunt fan al manelelor, dar nu înțeleg să particip la cruciadele organizate împotriva acestui gen de muzică. Fiecare ascultă ce îi place. Totul e să nu-i deranjeze pe ceilalți… Iar când sunt programate manifestări culturale, atenție mare la manele, domnilor organizatori!

La Premiile GOPO, mai mulți actori au părăsit sala în semn de protest față de gestul necugetat al organizatorilor de a invita pe scenă o trupă de maneliști! E drept, respectivii maneliști au comis din start o gafă, gest care a dat apă la moară intelectualilor răzvrătiți. Dumnealor au interpretat oarecum în bătaie de joc, spun diverși comentatori, Bohemian Rhapsody o piesă celebră din repertoriul formației Quinn!

Stau și mă întreb de ce manelele reprezintă un pericol pentru unii și o sursă de romantism pentru alții! Totul ține de etnie sau și de educație ?

În opinia mea, cred că se exagerează cu măsurile restrictive impuse maneliștilor! În acest ritm, vom contribui la înmulțirea grupurilor dizidente de maneliști! Deși cei mai mulți dintre ei nu fac altceva decât să își plângă soarta! Mai nou, sub influența tragismului degajat de cinematografia indiană.

În definitiv, pentru unii, genul acesta de muzică reprezintă o terapie sufletească. Din când în când, chiar dacă o duce bine, românul simte nevoia să mai și plângă într-un cadru organizat! În anii comunismului, găseau alinarea în filmele indiene și sovietice în care eroii principali mureau pe capete spre disperarea spectatorilor!

Deloc întâmplător, sunt manele care seamănă cu diverse șlagăre care asigurau coloana sonoră a filmelor indiene. Nici cu Alain Delon nu se aveau prea bine. Francezul obișnuia să se lase împușcat la sfârșitul filmului! Sunt persoane, nu neapărat din elita intelectualilor, care declară că este o rușine să asculți manele sau să participi la manifestări unde sunt invitate formații și interpreți care au în repertoriu genul acesta de muzică!

Există și falși contestatari. Am să vă dau un exemplu.
Am participat la o “nuntă grea” organizată la Palatul Snagov. Invitați unul și unul. Personalități din aproape toate domeniile de activitate. Toalete dintre cele mai elegante, exotice. Într-un cuvânt, elită. Toată lumea respectă protocolul și stă, în debutul nunții, la mese. Program artistic adecvat momentului. Nuntașii- ținute impecabile. Totul a mers după ceas până când a ieșit din culise celebrul manelist Adrian Minune! În secunda doi, salonul de lux al restaurantului semăna cu puntea Titanicului luată cu asalt de pasagerii care încearcă să se salveze în timpul naufragiului!

Cu sacoul aruncat pe speteaza scaunului, adio ținută de gală! Adio atitudine! Aproape toată lumea elegantă, școlită și plimbată prin străinătățuri, bărbați și femei, au năvălit peste Adrian Minune! Și, trebuie spus, cu greu au mai putut fi îndepărtați!

Și asta nu-i nimic.
Să fi văzut cum aruncau cu banii pentru dedicații muzicale câțiva profesori universitari! Altfel, greu de abordat în mediul lor intelectual!

De aceea, vin și întreb:
Ce sunt aceștia? Falși intelectuali sau falși maneliști?