CUM AM PIERDUT DOI PRIETENI ÎNTR-O ZI...(3038)

Am ajuns, într-o singură zi, mai sărac cu...doi prieteni! Amândoi s-au înțeles să moară în aceeași zi…
Sau poate întâmplarea..

În ultima vreme, am parte doar de vești proaste.
Ce poate fi mai tragic decât să pierzi doi prieteni în același timp, în aceeași zi…

Unul la Galați, celălalt la Curtea de Argeș.
Amândoi, departe de mine, dar, în același timp, apropiați de mine sufletește.

De când m-a anunțat moartea aproape simultană a celor doi prieteni, detest telefonul mobil. Am tot timpul senzația că văd pe micul ecran chipurile celor doi prieteni.

Unul mai sobru, celălalt pus pe șotii.
Poate că totuși e o farsă. Ce e și viața asta!
Te culci seara optimist și dimineața te trezești în doliu!

Poate că dacă ar fi murit pe rând, aș fi suportat mai ușor vestea. Moare primul, cazi, te ridici, moare al doilea, te prăbușești, te ridici. Așa, mor doi în același timp, te prăbușești și nu te mai ridici de jos...

Două persoane din anturajul meu au făcut, în aceeași zi, la aceeași oră, următoarea constatare personală, fiecare în legea lui, fără să știe unul de altul, fără să se cunoască.

Culmea, în același context, moartea cuiva apropiat lor. Au zis în aceeași secundă:  “Am rămas tot mai puțini…”

Ce e drept, până la un moment al vieții, nu-ți dai seama de acest adevăr cumplit. Când pe masă există același număr de farfurii, dar meseni din ce în ce mai puțini…

Când, într-o zi, la primele ore ale dimineții, stând în curte, îngropat într-un morman de frunze ruginite, făcând aiurea un inventar al vieții personale, am constatat că nu mai știu nimic de soarta unor persoane care s-au perindat pe lângă mine. Și, încercând să dau de ele, le-am descoperit fotografia pe cruci!

M-am convins de multă vreme că moartea este abuzivă și face glume proaste. Vine și ia pe furiș pe câte unul dintre noi fără să spună! Dar, în cazul meu, doi dintr-o lovitură, e mult prea mult! Și mult prea dureros,

Nedrept.
Mult mai nedrept ca celelalte nedreptăți din lumea asta. Așa mi-am început dimineața de vineri. Cu vestea că doi buni prieteni de-ai mei m-au părăsit definitiv.

Ca o ironie a soartei, deși știau de la mine despre existența unuia și a celuilalt, nu s-au întâlnit și cunoscut niciodată! Cu siguranță, o vor face acum. Pe lumea cealaltă…

Dumnezeu să-i ajute să se întâlnească...