MUCIUS(3612)

După o viață dăruită presei, vine domnul Hapurnea și te numește Mucius!

Tocmai el, căruia îi curg mucii până la genunchi după Peștera!

Dacă ar face chestia asta un individ care mișcă tot timpul din cap ca un alcoolist înrăit, nu ai da o atenție prea mare momentului.

Ai fi tentat să pui imaginația precară a domnului în cauză pe seama consumului de alcool preluat direct din vagoanele cisternă abandonate pe calea ferată.

Adevărul că se fură!Dar se și consumă.
Sau pe seama consumului de pastile destinate combaterii turbării, pentru că nu știi niciodată cine te mușcă...

Din păcate, diverși indivizi, care au ignorat avertismentele autorităților, au intrat în comă alcoolică și se comportă dezlânat și imprevizibil.

Închid paranteza.

Nu faptul că m-a catalogat așa cum a crezut el de cuviință mă deranjează, nu mai trec în revistă și alte obrăznicii, ci statutul și dimensiunile intelectuale ale acestui individ care se erijează în ziarist profesionist.

Un Mucius poate să inventeze și un retardat.

Eu nu mi-am permis să-l batjocoresc niciodată pe Hapurnea, deși pot să scot din numele lui zeci de formule la mișto.

Este un personaj universal valabil care poate fi ușor caricaturizat. Mă sperie gândul că un așa zis formator de opinie se comportă ca un copil cu probleme de adaptare și care uită tabla înmulțirii de la mână până la gură, darmite cum îl cheamă...

Te face Mucius pe la spate, după care o tulește și se ascunde sub pat, locul unde se strâng vitejii care se arată după război.

Acolo, sub pat, este universul lui.
Acolo a auzit el prima oară de Mucius, în timp ce niște rude de-ale lui de la țară se certau ca la ușa cortului pentru un porumb fiert.

Ascunzătoarea se află tot sub pat.
Într-o zi, un nenorocit, ca mulți dintre cei care se învârt în jurul lui, a înjurat-o pe mama lui Hapurnea pe Facebook! Un jeg de om, nici nu știu cum să-l numesc.

După câteva replici anemice, domnul Hapurnea a lăsat steagul jos! Fiind vorba de mama domniei sale, mă așteptam să rupă lanțul, să-l facă praf pe intrus.

În final, a făcut un fel de armistițiu, adică a lăsat-o mai moale, prilej cu care individul care îi înjurase mama i-a propus să-i dea un interviu domnului Hapurnea!!!

Cu alte cuvinte, l-a luat și peste picior!

Dacă era unul ca mine, căruia i s-au termint zilele de trăit, îl făcea albie de porci!

Așa însă, scheunând, s-a ascuns sub pat...
De acolo, când te prinde iar, repetă Mucius până se învinețește la față.

Într-o astfel de situație, la vârsta mea, 61 de ani, îmi este greu să fac față măscărelilor lui Hapurnea.

Ce replică să-i dau? Dacă-i răspund pe măsură, mă dă în judecată! Dacă scriu un pamflet, mă bate barză!

Cum care Barză?
Păi, băi, pe voi cine va adus pe lume, că doar nu ați venit cu metroul!

Un răspuns de genul “Cine spune ăla este” e deja banal, depășit și nu mai sperie pe nimeni!

Mucius.
Tu ești Mucius. Ba tu ești Mucius.

Nu pot să mă cobor la nivelul lui cel mai de jos, încât există riscul să-l confund cu o mică lighioană, ceea ce nu ar fi drept. Ar însemna să mă descalific singur.

Un dialog la un asemenea nivel mă deranjează profund, mai ales că el poate dura la infinit, fără a se ajunge la vreun rezultat…

Cum aș da-o, cum aș învârti-o, tot Hapurnea e deasupra…

Chestia cu Mucius, eu, la 61 de ani, îmi dovedește mie cât de limitat poate fi un om, care, de altfel, se erijează în tot felul de ipostaze.

Când eram copil, era la modă un joc idiot.
Venea unul pe la spate și îți ardea o scatoalcă zdavănă, după care, scuzați-mi expresia, râdea ca prostul. Cum mai erau și alții prin preajmă, se molipseau de la el și o țineau langa, cu grohăituri, sughițuri și diverse alte forme de exprimare prostească, inclusiv semnalul măgarului care dă ora exactă.

Era o manifestare pe baza căreia s-au stabilit dimensiunile prostiei.

Credeam că domnul Hapurnea a depășit această barieră. Numindu-mă pe mine Mucius, om la 61 de ani, și-a demonstrat singur neputința, handicapul de care suferă, lipsa de inteligență și de imaginație, miopia.

În primul rând, Mucius nu reprezintă o găselniță nouă pentru cei care vor să jignească cu orice preț.

Mă așteptam ca Hapurnea să fie mai inventiv, ca atunci când înjură oral și în scris, dar m-a dezamăgit total.

El știe doar să urască pe diverse teme și să învrăjbească.

A transferat o nemulțumire personală într-un conflict local sub pretextul unei campanii de presă.

Ceea ce face Hapurnea la Medgidia este extrem de periculos.

Nu faptul că eu pentru el sunt Mucius reprezintă o problemă. E treaba lui, spună cum o vrea!

Oricum, Mucius sună mai frumos decât Hapurnea!

Acest teribilist, care îi asmute pe unii contra altora, este săgeata celor care au anumite interese în Medgidia: mahări din conducerea PSD Constanța, Claudiu Palaz, susținătorul mesajelor provocatoare transmise de Hapurnea, CJC, diverși așa ziși regi ai Constanței.

La Medgidia, e o bombă cu ceas care stă să explodeze...

Cât credeți că o să mai rabde cei care sunt înjurați, terfeliți în fel și chip, amenințați cu bătaia, porecliți de falșii gazetari și justițiari ai momentului?