BULDOGUL PALAZ ȘI MEDICAMENTELE(2816)

De câte ori este asmuțit de stăpânul lui împotriva cuiva, la comanda “Șo pe el!”, Claudiu Palaz se transformă într-un buldog fioros.

Deși e lățos, se îmbracă frumos. E și parfumat, gata de însurat. Poartă doar Armani, ceas la fix, cu prefix.
E programat și perfecționat. Nu mușcă în gol și este computerizat.

De departe, dar mai ales de aprope, nu se compară cu buldogul Blaga, care nu a avut și nu are nici o legătură cu ciobănescul mioritic. Buldogul Palaz nu miroase urât. În schimb, celălalt…

În tot PNL, de la un capăt la altul, pute a câine uitat în ploaie. Tot partidul este un buldog. Mârâie, hârâie, sughiță, scoate bulbuci pe nări. Unora le vine să ridice piciorul din instinct, alții se gudură sau se caută reciproc de pureci.

S-a întors Blaga cu targa?
Chestii rustice și atât.

Păi, se compară buldogul lor, de pe care curg zdrențele, cu al nostru? Dacă îi citești C.V.-ul, latri singur la lună!

Una e când te mușcă un maidanez și alta e când te înhață un buldog lider de partid bine dresat de PSD.
E mult mai rafinat în toate cele…

De pildă, în cazul meu, face unele aluzii la faptul că, fiind bolnav, iau diverse medicamente și, ca atare, îmi dăunează…
Medicamente, medicamente…

Nu știam că domnul Claudiu Palaz este interesat de starea sănătății mele, la unison cu unul care îmi dorește moartea! Hidoasă echipă învățată să cânte prohodul altora!

Dar dumnealor, chiar dacă fac muncă de birou, ar trebui să știe că cine sapă groapa altuia cade singur în ea! Chiar dacă scrie peste tot “Atenție, șantier în lucru!”

Au căzut unii din prea multă fudulie, darmite din nemernicie!

Deși nu este un buldog de mare gabarit, precum Blaga, totuși, s-a dat la mine!

Specialitatea lui, ca și a șefului, este vânătoarea de vrăbii. Dacă l-ați vedea cum face când vede vrabia din Primărie!

Pe asta o preferă el.
Când nu ajunge la ea, se necăjește tare mult, scâncește, se tăvălește, cu costumul cel nou pe el, pe jos și face, ca Băsescu, ca toți dracii. Din acest motiv, îl apucă sughițul.

Când nu luam medicamente, buldogul Palaz, e drept, mai mic și mai tânăr, îmi dădea în fiecare zi târcoale. Nu eram diliu, cum insinuează acum.

Drept dovadă, ieșea cu mine la cafea, la benzinărie... Eram “Domnul Cristea” și se ruga de mine să-l ajut să ajungă prefect, visul lui din copilărie. Să-l iert de păcate ca să nu piardă șansa de a fi prefect, visul lui de aur.

Mi-am adus aminte că și pe mine m-a ajutat Viorel Sălăgean, de la Adevărul economic.

Ce manierat era Palaz!
Nici nu ziceai că este buldog, așa de frumos se purta!

Ca atare, mă ruga să nu mai scriu critic despre el, ca să nu dau apă la moară adversarilor săi.

Cum ziceai, domnule Palaz?
Medicamente, medicamente?

Insinuezi că sunt într-o doagă?
Ei bine, într-o doagă fiind, ți-am lăsat drumul liber. Auzisem că nu ai rival în administrație și te-am văzut cât erai de tânăr și neliniștit!

Medicamente-medicamente, zici la mișto!

Mi-am spus că e păcat să-ți distrug cariera și te-am recomandat conducerii Partidului Democrat. E drept. Pe atunci, nu îmi fila o lampă. M-am bucurat că am ajutat un tânăr să ajungă prefect. Chiar și atunci când făceam lungi anticamere la domnia ta sau așteptam să te ții de cuvânt când mă ușuiai telefonic: “Vă sun eu”.

Și, acum,încerci să mă iei peste picior pe tema precară a sănătății mele!

Nu vreau să trag nici o concluzie.

Să o tragă cei care te pupă toată ziua în bot.

Eu sunt sigur că la alegerile viitoare o să ai soarta lui Zdreanță, cel cu ochii de faianță, care a azvârlit cât colo din gură oul fierbinte…