SHAORMA PILONUL 1 SAU CUM AM AJUNS EU O PROBLEMĂ MONDIALĂ(2908)

Spunea o doamnă din țările civilizate, așa se consideră capitaliștii în comparație cu noi, că cei de-alde mine, ajunși la o vârstă înaintată și cu probleme de sănătate, reprezintă astăzi un balast!

Am pus semnul exclamării din reflex, pentru că, în realitate, nu mă mai miră nimic, chiar dacă ideea vine dinspre, cum zic capitaliștii?, țările civilizate...

Cu atât mai mult. Doamna cu pricina, care poartă în piept insigne cu însemnele U.E., le spune verde în față celor de-alde mine că a venit momentul sacrificiului suprem dedicat umanității.

Dacă vreau să salvez tineretul de astăzi și să nu-i afectez nivelul de trai cu tot felul de cereri tâmpite privind mărirea pensiei, care pensie?, ar fi bine să mă îndrept de pe acum, ca în cazul unui atac cu bomba nucleară, în liniște, spre cimitir!

După cum poate ați observat, europenii ăștia autentici sunt bolnavi după ordine și disciplină, așa că nimeni nu pleacă de capul lui spre cimitir, ci într-o ordine perfect nemțească, cu apel de seară etc.

De ce să mai facă unul ca mine degeaba umbră pământului? De treaba asta se ocupă globalizarea. La ce bun, după 38 de ani de activitate neîntreruptă în presă, să mă cramponez de o biată pensie! Când te gândești că nici măcar pe asta nu o am!

Înțeleg că, ambiționându-mă să supraviețuiesc, tulbur profund noua generație! Am sperat, până în ultima clipă, că aversiunea doamnei față de cei de-alde mine e doar o toană de moment datorată unei indispoziții personale.

Aud însă că până și în Suedia pensionarii sunt luați la ture pe motiv că reprezintă o frână în calea economiei de piață!

Înainte mergeam pe mai multe cărări. Acum a mai rămas doar o alee...Și aia rezervată.

Drept să spun, mă simt oarecum jenat. Nu m-am gândit niciodată că eu, un biet bătrânel, o să ajung o problemă mondială! Doar așa să calc și eu pe urmele doamnei Kovesi, căutând toaleta la NATO!

Nici nu mi-am făcut dosarul de pensionare și, gata, m-au și luat la ochi! Am fost anunțat că mi-am mâncat mălaiul și mi-am trăit traiul, dar am tăcut mâlc. Pe 27 decembrie, anul trecut, era să dau ortul popii, la Galați, în casă la sora mea! Noroc cu un brancardier de pe Salvare, care a insistat să mă internez. “Bre, tataie, mi-a spus el, dacă nu mergi la spital, acum, urgent, nu ne mai vedem...” Practic, mi-a salvat viața! Dacă se află, vă dați seama la ce s-a expus băiatul ăsta!

Încă o pensie pe capul drăgălaș al statului român! O să i se reproșeze că nu m-a lăsat să crăp! O să fim din nou acuzați, ca țară, că nu respectăm directivele mortuare ale Uniunii Europene ș.a.m.d.!

Cu un asemenea pretext, rostit direct, câinește, pot să zic, care sună ca o condamnare la moarte, nici nu mai mă mir de tot ceea ce se petrece la noi în materie de pensii.

O batjocură de la un capăt la celălalt, multă umilință și suferință. Și toate astea nu se întâmplă astăzi! Când vine vorba despre cei de vârsta mea și chiar mult mai bătrâni, îl am tot timpul în față pe fostul președinte Traian Băsescu, care a hipnotizat o țară întreagă!

Cu o mână ne-a dat și cu două ne-a luat! De fapt, a tăiat pensiile. Din cauza domniei sale, am devenit o povară pentru România, țară în care pensionarii sunt plimbați de la pilonul 1 la pilonul 2, bătătorind cărările până în preajma actului final.

Pe mine nu pensia în sine mă pune pe gânduri, ci teoriile celor care consideră fără pic de jenă că ar fi mai bine ca unii dintre noi să moară! Nu numai că îți trântesc în față teoriile lor aberante, dar se și comportă ca atare, manifestându-se disprețuitor și violent.

Am trăit astfel de experiențe chiar pe pielea mea. Am scris despre ele, nu de dragul de a stoarce senzaționalul, fiind vorba de clinciuri cu oameni importanți și puternici, ci pentru a trage un semnal, două, câte am putut, de alarmă.

Sunt indivizi pe funcții importante care ar da orice să scape de cât mai mulți pensionari. Ar putea chiar dumnealor să declanșeze o campanie lentă de exterminare. Ar putea începe cu shaorma pilonul 1, că am văzut că face ravagii printre consumatori!

În condițiile unei bune organizări,nu cred că mai este nevoie și de pilonul 2.

Eu însă nu mă las!