MĂGARUL COREEANULUI ȘI FLOTA ROMÂNIEI(4603)

În perioada când Șantierul Naval Daewoo Mangalia era competitiv, adică în floare, niște băieți răi organizau chermeze la Costinești, locul unde erau cazați câțiva dintre coreenii implicați în lunga și nemuritoarea poveste a construcțiilor de nave…

Mă rog, erau vremuri bune, șantierul funcționa la întreaga sa capacitate, navele construite aici erau apreciate în întreaga lume...

E drept, la noi, NU! Era în firea lucrurilor, ca români, să ne punem singuri în postura de îndărătnici, căutători de noduri în papură și în alte îndeletniciri de genul ăsta!
Eram doar țara lui Hopa Mitică! Când sus, când jos! Acum suntem țara lui Hopa Tudose.

Momentul culminant al acestor petreceri era generat de introducerea în salonul restaurantului a unui măgar! Un măgar autentic, în mărime naturală, cu patru picioare și cu ce are el esențial, motiv pentru care stârnea invidia printre bărbați și curiozitatea printre femei…

Măgarul nu era un măgar oarecare și biografia sa nu avea nicio legătură, ca în cazul altor măgari autohtoni, cu ciulinii Bărăganului sau cu turmele de oi, preocuparea de bază a acestor patrupede. În calitate de îndrumători, nu de crescători. 
Era, ca să spun așa, un măgar destul de manierat și bine crescut, atât cât poate fi un măgar originar din România și nimic mai mult…

Pentru că era în grațiile unui coreean important de la Daewoo Mangalia, foarte mulți îl urau și îi puseseră gând rău măgarului, dar, din câte știu, în cele din urmă, a murit de moarte naturală. 

În schimb, alții, ca să se pună bine cu coreeanul, îi făceau curte măgarului și îl ridicau în slăvi atât cât îi ținea cureaua. Pentru că nu toți ajungeau la masa coreeanului, îi trimiteau prin intermediul măgarului bezele, salutări, mici atenții etc. 

Ca să-l câștige pe măgar de partea lor, îl gâdilau în barbă, îl întărâtau în fel și chip, îl giugiuleau, îi poceau voit numele, îl zgândăreau, rostind fraze de genul avansat al pupincurismului deșănțat, recitau la urechile lui mari și insensibile, îi făceau dedicații muzicale, îl scobeau în dinți, îl comparau cu un cal de curse, deși tracțiunea sa era orientată spre mersul “îndărăt”.

Oricum, nu am văzut în viața mea un măgar atât de adulat, lăudat și cântat! Până la urmă, un măgar este tot un măgar, dovadă că obișnuia să facă pipi în frapiere! 
Totuși, la un moment dat, măgarul s-a iritat pe chestia cultului personalității. 

Acesta, însă, ca orice măgar de rasă, există și măgari de rasă?, îi trata cu o indiferență soră cu moartea pe pupincuriști, ca și cum nici nu s-ar fi aflat prin preajmă! Măgarul stătea tot timpul bot în bot cu coreeanul și făcea conversație în limba coreeană, ceea ce pentru unii reprezenta un dezavantaj. Limba coreeană, ca și limba chineză, se învață fără profesor, dar cu multă vodcă. 

Pe parcursul distracției, care ținea întotdeauna până în zori, exista un singur moment comun cu ceilalți meseni, în marea lor majoritate români care visau la funcții sus-puse. Era momentul oficial când măgarul dădea ora exactă cu pendula, hăhăind precum un cunoscut personaj politic de la noi. Foarte disciplinați, petrecăreții se opreau din activitățile specifice parangheliei românești și își fixau ceasurile, mișcând corespunzător limba mică și limba mare, după deviza “Cine are”... 

După ultima bătaie a orologiului imaginar, măgarul trecea direct la dedicații muzicale. Pe atunci, manelele nu erau în vogă, pentru că, altfel, cu vocea pe care și-o etala, cred că ar fi făcut carieră. 

Un măgar manelist! Pe atunci, reprezenta o curiozitate. Acum geme țara de maneliști! Inclusiv în industria navală. Nu a fost să fie manelist, ci un măgar moralist. 

În timp, măgarul a învățat să facă diferența între obrazul subțire și cel gros, arătând cu copita spre reprezentanții statului român care au adus șantierul în sapă de lemn. Niște măgari! 

 Unde sunt vapoarele de altă dată construite la Daewoo? Paradoxurile imaginii. Deși nu se făcea prea mult caz de cifre, era suficient să te uiți în curtea șantierului, fără a fi neapărat profesionist, ca să-ți dai seama că se muncește la greu în toate sectoarele de activitate. Se lucra și noaptea! Și nu oricum, ci cu spor, pentru că erau comenzi suficiente.

Pe atunci, conducerea șantierului, inclusiv partea coreeană, trata cu mult respect presa. Nu o alerga prin hale, cum s-a mai întâmplat, și nu o ținea prea mult în anticameră. Avea ce să-i arate și cu ce să se laude. 

Pe atunci, se vorbea cu voce tare despre construcția de nave din România. Doar în județul Constanța, ca o realitate benefică, existau trei mari repere în domeniu: Șantierul Naval Constanța, marca Bosânceanu, Șantierul Naval 2 Mai și Daewoo Mangalia, două dintre ele profilate pe construcția de nave. 

Exact ce ne trebuie! - mi-am spus, cu semnul exclamării de rigoare, mi-am spus eu atunci, gândind, ca un naiv și credul ce sunt, că vom reface flota comercială a României, dispărută pe vremea când în fruntea Ministerului Transporturilor se afla un fost comandant de nave! 

Ce măgărie! 
Ca și în zilele noastre. Nu un navigator pur sânge, dar măcar Stroe a avut tangență cu flota militară și știe să facă pluta… Dar, surpriză, de când a fost investit în funcție, noul ministru al Transporturilor nu a abordat nici măcar formal acest subiect, dovadă că o astfel de temă nu are viitor. 
În schimb, se vorbește până la saturație despre autostrăzi imposibile, în zig-zag, și alea înfundate, neterminate, precum mersul măgarului matol, dovadă că nimeni nu mai vrea să se lege la cap cu flota României! 

Care nu mai este, chiar dacă noi continuăm să serbăm “Ziua Marinei” cu mult fast! 
Din cauza unor măgari care au transformat Guvernul României în pistă pentru zaruri. 

Dar să revenim la Daewoo. 
Îmi amintesc că, în perioada menționată, industria constructoare de nave se pusese pe picioare. Din păcate, nu pentru mult timp. În ultimii ani, s-a tot vorbit despre minusurile din sectorul construcții nave, că s-au produs prejudicii substanțiale și că s-au derulat afaceri dubioase prin intermediul unor firme la fel de dubioase. 

Relațiile de parteneriat dintre partea română și cea coreeană au fost catalogate ca fiind, în cea mai pacifistă ipostază, “nepotrivire de caracter”. 

Cert este că, în ciuda acestor concluzii, nimeni nu a fost găsit vinovat, ca și în povestea cu flota. Alți măgari. 

Avem flotă? Nu avem, să trăiți! 
Avem vinovați? Nu avem, să trăiți!
Avem, în schimb, destui măgari... 

Aud că românii vor să răscumpere acțiunile, dacă am înțeles eu bine, de la coreeni. De ce? A mai rămas vreo groapă a vreunui măgar neacoperită? 

Premierul vrea și el o măcar o bărcuță. 

A realizat că, dacă pică Guvernul lui, cel mai bine se ajunge la Brăila pe mare, via Canalul Dunăre-Marea Neagră. Dacă ai cu ce…