Domnul Constantinescu, șeful OPC Constanța, a oferit o recompensă substanțială, de 1.000 de euro, celor care contribuie decisiv la prinderea pedofilului din București. În cele din urmă, nu a mai fost necesar sacrificiul său de un civism rar întâlnit, dar gestul rămâne…
El a avut,însă, un efect mobilizator asupra polițiștilor, culmea, colegi de serviciu cu infractorul, care, după trei zile de studiu cu lupa, l-au recunoscut pe cel care continua să se plimbe liber printre ei! Chiar în biroul Poliției Rutiere, locul său de muncă!
Lipsă de profesionalism sau miopie cruntă ?
Se spune că, la un moment dat, colegii de birou l-au întrebat și pe pedofil dacă recunoaște personajul din fotografie și de pe micul ecran... Acesta, uitându-se la dânsul, ca și Baiazid, a căzut subit pe gânduri, după care a dat un răspuns ce a tăiat elanul optimist al tuturor cadrelor de nădejde. “Nu l-am văzut în viața mea(!!!)”
Adevărul că, tot umblând cu cagule, măști de tot felul și cu fular pe jumătate pe față, polițistul pedofil a uitat și el care mai este adevărata sa înfățișare! Cu timpul, dacă tot umbli acoperit ca o arăboaică, te uiți pe tine însuți! Așa ajungi să admiri propria ta fotografie și să exclami: “Nu l-am văzut în viața mea!”
Culmea ar fi fost ca infractorul, unul destul de viclean și de periculos, să se fi dat singur în gât ca să pună mâna pe recompensa oferită de comisarul Cattani.
Timp de trei zile, cu fotografia presupusului fugar în mână, unul dintre polițiști se lamenta în fața pedofilului: “Bă, de unde îl știu eu pe ăsta?!” Noroc că individul dat în urmărire generală nu purta fes pe cap, pentru că nu l-ar mai fi recunoscut nici dracul!
Ca o ironie, polițistul pedofil este alintat de colegi “Violatorul”, un indiciu ignorat total de anchetatori, cu toate că porecla a fost inspirată de un alt caz strigător la cer în care a fost implicat și suspectul.
Episodul cu pedofilul a readus în atenția opiniei publice povestea mistrețului. Reamintesc că, în anii comunismului, doi milițieni au fost surprinși în timp ce băteau cu pulanul un iepure, pe care îl întrebau din 10 în 10 minute: “Recunoști că ești mistreț?”
Cu excepția pulanelor, dar cu ministrul de Interne în prim-plan după scandalul cu polițistul pedofil, secvența s-a repetat într-o manieră plângăcioasă, ușor tragică, la un moment dat, chiar sfioasă!
În locul unor ordine și măsuri dure, caracteristice unui ministru de Interne ferm, pregătit să taie în “carne vie”, am asistat la un spectacol jalnic în care dominantă a fost întrebarea: “Recunoașteți că trebuie să faceți un pas în spate?” adresată cadrelor din prima linie a Poliției Române.
Cu un ministru, că-i femeie, că-i bărbat, timorat, nu comentez, Ministerul de Interne, este ca imagine, compromis total în lupta cu infractorii.
Dezastrul ia proporții în momentul în care promovările în funcțiile de conducere se fac pe baza unor concursuri de frumusețe și nu pe criterii profesioniste.