14 noiembrie, Ziua Dobrogei, nu este zi națională! E o păcăleală.(3191)

14 noiembrie, o zi memorabilă care încă deranjează pe toată lumea

Nu mai e ce a fost și ceea ce ar trebui să fie.

A devenit, între timp, o zi ca oricare alta, o zi plictisitoare și cam enervantă.

14 Noiembrie este ziua când Dobrogea redevine pământ românesc având acte în regulă consfințite internațional și unanim acceptate. Dobrogea este singurul teritoriu de peste Dunăre care face parte din România noastră.

La fel cum există 24 ianuarie, la fel cum există 1 decembrie așa există, pentru orice român, dar mai ales pentru noi și acest 14 noiembrie, toate trei înfrigurate în iarna unirii noastre, a românilor.

Autoritățile centrale sau locale se fac că nu există acest important eveniment și ori că uită, nu vor sau nu pot, se complac în plictiseala generală a trecerii timpului spunându-și, probabil cu gândul în altă parte: "ce mai vor și ăștia cu 14 noiembrie parcă nu avem noi destule pe cap!".

Chiar și mult așteptata Lege, denumită pompos, "Ziua Dobrogei", mai mult amuzantă făcută să scape ei de gura noastră și cam atât, pare a fi de batjocură. Are doar două articole: în primul scrie că se instituie Ziua Dobrogei și în al doilea că avem voie să sărbătorim așa ceva. Ca și cum dacă până acum făceam o serbare la teatru sau la radio pentru 14 noiembrie venea cineva să ne aresteze! 

De ce atâta uitare, de ce atâta indolență, pentru mine este greu de înțeles.

Cu atât mai important devine gestul făcut de Carol Întâiul atunci, pe 14 noiembrie 1878, ajutat de oameni de ispravă și puternici pentru a trece Dunărea către noi cei de pe aici, pentru a deschide România către lumea largă pentru a avea și noi un vecin cumsecade, Marea Neagră!
Pe atunci, în parlament, un deputat de prin Oltenia striga îngrijorat cam așa: Majestate te vor blestema românii pentru ce faci. Ce ne trebuie nouă Dobrogea aia plină de țânțari și de mărăcini? Ne bagi la griji și la cheltuieli ca să duci dumneata cu trăsura camarila, vara, la băi. Nouă nu ne trebuie așa ceva!

Anul acesta, pe 6 septembrie 2017, s-au împlinit 200 de ai de la nașterea lui Mihail Kogălniceanu.

Și ce dacă nu am făcut nici măcar o slujbă de pomenire? Noi să fim sănătoși.

Când prin anii 60 comuniștii s-au apucat să construiască Litoralul Românesc pentru toți românii, pentru toată lumea, cu mic cu mare să vină la Mare, au vrut să realizeze și o legătură sentimentală de simpatie a românilor cu marea, cu litoralul, cu Constanța, cu Dobrogea. Deșteaptă chestie, trebuie să recunoaștem că le-a ieșit. Toți românii își doreau să vină pe Litoral. Și cei mici, și tineretul și studenții, și oamenii muncii și sindicaliștii, toți.
Neica nimeni ăștia care ne conduc astăzi refuză să înțeleagă așa ceva.
Vor să rupă orice legătură dintre noi, constănțenii și restul lumii românești.