Cetățeanul JEAN CONSTANTIN – la mâna FĂCĂTORILOR DE DEMNITATE(4487)

Sunt indivizi care nu știu să facă altceva decât să arunce cu noroi și pietre, crezându-se neprihăniți,în cei care se străduiesc să mai schimbe câte ceva, în sensul bun al cuvântului, în orașul nostru!

Sunt o prezență permanentă sub tabela de marcaj, locul ideal pentru cei învățați cu Gică contra, personaj care s-a afirmat întotdeauna pentru viteza cu care găsește sau îi confecționează oricui noduri în papură.

Niște neisprăviți, pentru că altfel nu-i pot numi, au năvălit, pozând în pedagogi de școală nouă și mari (h)artiști, peste Anton-Traian Antoniadis, aducându-i acuze nefondate în legătură cu unele activități organizate de domnia sa, ultimele fiind spectacolele dedicate “Zilei DEMNITĂȚII”!

Să fiu înțeles corect, nu e vorba de o critică bine fundamentată și constructivă, cunoscut fiind faptul că Antoniadis este cât se poate de receptiv la dialog, ci de un atac direct la adresa acțiunilor care poartă emblema sa de excelent organizator.

Au unii senzația că e mai mult grec decât român, că e din Salonic și nu din Constanța, dar, de fapt, intrușii falsifică realitatea.

Deocamdată, doar Antoniadis, că o fi prea mult grec sau român, nu are nicio importanță, se implică în viața culturală a cetății, făcând ceea ce ar fi trebuit să facă niște instituții ale statului conduse de tovarăși bine plătiți!

Al dracului de enervant este paiul din ochiul altuia! Altceva nu văd domnii tovarăși!
Tovarăși de deciziie, cărora le-a trebuit câțiva ani să-i acorde lui Jean Constantin atenția cuvenită, când chestiunea era foarte simplă!
Acum, tot ei dau lecții de demnitate!

Au fost unii supărați că grecii i-au conferit maestrului Jean Constantin titlul de membru de onoare al Uniunii Elene din România, că au insistat ca o stradă să poarte numele lui, însă nu văd de ce atâta supărare cât maestrul avea și sânge de grec, iar grecii își cinstesc și eroii și muzele, iar Jean a fost o muză a românilor, a diasporei și totodată un mesager al corectitudinii, al ironiei și trăirii la maximum a vieții, atât cât este.

Încercând să-i iau câteva comentarii sau vorbe lui Antoniadis, nu a dorit insă să comenteze pe acest subiect, spunând atât:

“Domnule Cristea, am învățat în scurta viață de până acum, că nu poți da întotdeauna 6-6, că mai "pică" și un 2-1. Însă important nu este ce zar vine...important este cum îl joci. Nu am căutat însă câștigul neapărat și până una-alta ...joc de plăcere. A comenta mai mult este de prisos și fără rost. Ce voi, ce vom face ...le vom face cu plăcere și vorba românească "bucuroși le vom duce toate", atât cât vom putea!”

Fără doar și poate, de fapt, domnia sa nu emite niciodată nicio pretenție, că ar fi înțeleptul Constanței. Anton Antoniadis, românul prin venele căruia curge și sânge de grec, ne-a demonstrat că știe, indiferent de greutățile cu care se confruntă, să fie demn până la capăt.

Nu a intrat în polemici inutile de-a surda, nu a simțit nevoia să se explice sau să riposteze la aprecierile nedrepte ale celor care au găsit de cuviință să-l atace chiar în timpul manifestărilor care marcau “Ziua DEMNITĂȚII”!

Că muzica e așa și pe dincolo, că dansurile nu sunt nici ele ce se vor a fi... Halal demnitate din partea domniilor lor! Dacă aveau ceva de obiectat, puteau să o facă civilizat.

Grecii marchează întotdeauna cu onoare “Ziua DEMNITĂȚII”. Nu mă refer strict la mesajul istoric pentru greci al acestei zile, cu încărcătura sa inegalabilă, ci pur și simplu la existența unui asemenea moment, unic din foarte multe puncte de vedere, în conștiința unui popor.

“Ziua DEMNITĂȚII” nu se bifează în nici un calendar, indiferent de natura lui, ci este trăită la adevărata ei intensitate și emoție. Demnitatea nu este ceva abstract, ci o virtute. Demnitatea ține de patriotism. Dacă nu îți circulă prin sânge, prin minte și prin toate fibrele sensibile, repet, ca patriotismul real și sincer, demnitatea invocată nu face doi bani!

Demnitatea nu poate fi nici mimată, nici falsificată. Ea se dobândește în timp prin educație la cursuri de zi, dar e și o chestiune de caracter. Asta înseamnă că, la un moment dat, indiferent de riscurile la care te expui, trebuie să fii în stare, dacă o cere conjunctura, să spui “NU !”

Să nu-ți bați joc de munca și sacrificiile lui Antoniadis, care s-a străduit să aducă la Constanța artiști de marcă, veritabile unicate din domeniul artei și culturii.

Demnitatea lui Antoniadis izvorăște din grija sa față de autentic și față de ceea ce înseamnă valoare. Din respectul său față de cei cărora se adresează. Antoniadis este de multă vreme ambasadorul cultural al Constanței, dar și al României, pentru că tot ceea ce face domnia sa, face la scară națională și chiar internațională, dacă ne gândim la marea încercare cu Sirtaki.

Nu spun că Antoniadis este intangibil și nu trebuie criticat, dar un asemenea demers să fie făcut pe bune, nu doar de dragul de a-i face rău caprei vecinului...

Constănțenii sunt niște oameni demni, patrioți adevărați, cu o cultură remarcabilă. E greu să-i manipulezi pe toți împotriva lui Antoniadis!

Ca să demonstrezi ce? Că ești mai român decât grecul!

Aiurea.