Vergil Chițac și-a dat demisia din PNL. Spre bucuria sau consternarea unora, după principiul generalizat la noi: “Păcat, era băiat bun!”.
Maniera în care a făcut-o mă îndreptățește să cred că domnia sa se numără printre cei mai talentați actori ai politichiei noastre...
A ieșit teatral la balcon și și-a fluturat demisia pe sub nasul celor care vroiau să scape de “Gică contra” cum îl numeau unii din tabăra adversă.
Ca actor politic, ar merita, cel puțin, titlul de “Artist al poporului” pentru rolul amiralului sedus din pelicula “O noapte furtunoasă în PNL”.
În mare, subiectul este cunoscut, la mijloc fiind vorba de idila pe termen scurt dintre un amiral și POLITICĂ.
Domnul Chițac este un sentimental, ceea ce, la concurență cu aripa dură din PNL Constanța, i-a dăunat profund.
El și-a făcut intrarea și ieșirea din PNL prin același gest cu care ne-a lăsat pe toți cu gura căscată, ca la dentist.
Și-a aruncat mantaua în spate printr-un gest mai mult decât teatral! La sosire, în PNL, și-a aruncat mantaua de amiral direct pe gard. La plecarea din PNL, și-a aruncat mantaua de liberal. Tot pe gard.
Mantaua lui de ploaie bună în orice împrejurare... Ținută ștoc după modelul kazakului original.
Cred că din această mișcare teatrală s-a inspirat și președintele Iohannis, care, în timpul unei vizite, și-a aruncat paltonul pe capota unui Merțan din coloana oficială! Întâmplarea face că domnul președinte, ca și Chițac, a nimerit-o din prima...
Vergil Chițac este adeptul scenariilor pasionale și de durată. Pe scurt, din categoria “Boală lungă”.
Demisia sa intră în această cronologie. Deși era scrisă de multă vreme, a preferat să o arunce abia acum pe piață!
Ca să ce? Ca să mai încurce puțin lucrurile în PNL, prin menținerea unor stări tensionate cu Boroianu, Huțucă et. Comp. Era la mintea cocoșului că, în atmosfera creată, una ostilă lui, fără sprijinul de care a avut parte la alegerile locale, nu va mai putea rezista de unul singur, fiindu-i rezervată poziția de simplu membru de partid...
Pe cât de spectaculos a intrat în politică, după ce a renunțat subit la gradul de amiral, la fel de spectaculos, dacă e ceva spectaculos în chestia asta, a vrut să și demisioneze!
Dar nu oricum, ca să dea unora satisfacție, dacă și chestia asta mai poate fi numită satisfacție, ci din două, acte, ca la teatrul scurt. Demisia, cu surle și trâmbițe, urmată de un grandios spectacol de sunet și lumină organizat după întoarcerea sa din America.
De ce America? Se potrivește mai bine, ca peisaj, cu explicațiile pe care domnia sa intenționează să le facă în legătură cu scurta sa istorie în PNL.
Asta, foarte bine, America, N.A.T.O., poate însemna și ceva reprezentativ…
În rest, s-au mai jucat și alții de-a demisia. Ba în alb, ba în negru, ba în diverse alte culori, în funcție de partid!
Nu ar fi fost mai palpitant să-și dea demisia în America? E ceva mai mult decât pe un colț de masă într-un obscur birou de partid! Sună altfel.
Dumneata unde ți-ai dat demisia? În America. Nu orice politician român are această șansă romanțată...
De ce pleci în America? Mă duc să-mi dau demisia din partid... Sigur, e doar un scenariu.
Dincolo de acest capitol romanțat, în care omul de afaceri Gabi Comănescu a jucat un rol important în cariera politică a amiralului, un lucru este cert.
Vergil Chițac și PNL nu mai făceau de multă vreme casă bună! Stăteau, ca la box, fiecare în colțul lui.
Chițac, în colțul roșu, gata să se ia la harță cu noua conducere a PNL Constanța. De fapt, pozând în dizident, fără a strânge în jurul său prea mulți susținători, nu a făcut altceva decât să caute noduri în papură celor care se străduiesc, într-un nou început, să curețe ceea ce este putred în partid.
Practic, refuzând, sub diverse pretexte, orice formă de colaborare cu noua conducere, despre care a spus că s-a instalat fraudulos în fruntea partidului, s-a izolat singur...
În postura lui Don Quijote, călare a atacat tot timpul contra vântului. Într-un fel, a ignorat, lăsându-se pradă orgoliilor sale personale, alimentate pesemne de statutul său de militar, pentru care unii l-au votat la alegerile locale, a ignorat, repet, noua disciplină de partid. Paradoxal, tocmai domnia sa, ca fost militar, un om foarte bine instruit.
Dar, cum se zice, dragoste cu sila nu se poate!
Și Chițac le stătea în gât mai multora din conducerea PNL Constanța și viceversa. Cum, până la urmă, nu a dezvăluit prea multe detalii în legătură cu chestiunile pentru care și-a anunțat demisia, Vergil Chițac a început să fie receptat în interiorul partidului precum piatra de moară din casă... Grea și greu de urnit.
În definitiv, istoria nu începe și nici nu se sfârșește în funcție de reacțiile unui singur om...
S-a dus vremea culesului la pomul lăudat din perioada în care se bucura de simpatia omului de afaceri Comănescu!
Cum obiectivul principal, Primăria Constanța, a fost ratat, era de așteptat să cadă și “guvernul lui”.
Pe acest subiect, și-a atras foarte multe antipatii, înfrângerea de la locale fiind cu greu digerată de susținătorii săi și, mai ales de cei care l-au prezentat peste tot, cu mult înainte de alegeri, ca fiind viitorul primar al Constanței, ceea ce nu s-a întâmplat...
Preocupat mai mult de disputele pentru șefia partidului, a intrat în umbră și din punct de vedere al activității parlamentare, ca priză la public, pentru că domnia sa este cunoscut mai mult ca expert militar, ceea ce, din alte puncte de vedere, nu e rău deloc...
Demisia lui Vergil Chițac vine la scurt timp după o altă demisie, cea a fostului senator Puiu Hașotti. Paradoxal, deși este mai vechi în politică și are o cu totul altă aură în PNL, Puiu Hașotti nu a avut parte de o demisie americană! A spus doar cu voce moale că PNL nu mai este cum era pe vremea lui, a semnat și a abdicat...
Uneori, istoria este nedreaptă în materie de ierarhii și de evaluări în materie de fapte de vitejie. În timp ce demisia lui Chițac a dat naștere la tot felul de controverse, fiind așteptat să se întoarcă din America, peste demisia lui Hașotti s-a așternut uitarea.
Fire tare de la origini încoace, PNL nu plânge după niciunul dintre cei doi demisionari. Cu Robert Boroianu, Bogdan Huțucă și ceilalți, viața merge înainte...
PNL nu crede în lacrimile demisionarilor!