Dintre toate funcțiile posibile și imposibile de la noi, postul de premier dă naștere la pasiuni rebele și dispute dintre cele mai controversate!
Nu atât la nivelul partidelor, cât, mai ales, în nume propriu, ca persoană fizică! Aveam impresia că miza politicienilor continuă să fie președinția, dar se pare că m-am înșelat...
După zece ani de mandat la Cotroceni, lui Traian Băsescu i-a rămas gândul sucit tot la scaunul din biroul central de la Palatul Victoria! Nu îl vrea pentru PMP, ci pentru domnia sa, dovadă perseverența cu care și-a făcut singur reclamă într-o manieră agresivă!
Cu tupeul său unicat, a ieșit în stradă și a început să strige: “Eu, cu experiența mea, sunt cel mai bun ca premier!”
Sigur, s-au dus vremurile când în jurul său se adunau toți cei care se gudurau ca să-i spună: “Trăienică, ești cel mai bun!”
Victor Ponta și-a lăsat și dumnealui amprentele mari de la unghii pe scaunul destinat primului ministru, fiind desprins cu greu de o echipă de la ISU! Abia sub presiunea străzii a cedat! Acum, surprinzător, se pare că i-a revenit apa la moară...
Ca și domnului Băsescu. Ambițiile personale ale unor personaje cunoscute, mă refer, în principal, la domnii Dragnea și Grindeanu, au alimentat conflictul care a declanșat această criză politică unică în felul ei.
Nu s-ar putea spune că PSD, la nivel național, parcurge cea mai fericită perioadă din întreaga sa existență. Ba, dimpotrivă, din cauza scandalului pe tema guvernării, unor pesediști le este pur și simplu groază să mai iasă din casă!
Ca să nu fie nevoiți să dea explicații pentru gafele făcute de alții. Ca să nu roșească în conjuncturi incomode.
Nu-mi amintesc ca, până acum, PSD să fi declanșat, pe fondul prostiei și aroganței unor conducători, o criză politică devastatoare și de mari proporții, ca să nu mai vorbim de consecințe...
Este greu de înțeles cum conducerea unui partid cu pretențiile PSD a lăsat la butoane un singur om, care, dincolo de unele formalități banale gen prezența la ședințe etc., a concentrat în mâna sa întreaga putere a actului decizional!
Mă refer, desigur, la Liviu Dragnea, care, după ce s-a debarasat de Victor Ponta, a început să se comporte precum cel mai iubit conducător!
Ca într-o fază clasică, și astăzi, Dragnea centrează, jonglează și tot el dă cu capul! Fac o paranteză. Înclin să cred că îndepărtarea lui Ponta, dintr-o invidie personală, i-a fost fatală domnului Dragnea, pentru că fostul premier reușea să-l mai tempereze.
Oricum, destinul face ca Dragnea și Ponta să se reîntâlnească! De data aceasta, ca doi pistolari, pe baricade diferite...
Poate că, dacă îl ținea cineva în frâu și nu era lăsat să decidă de capul lui guvernul și identitatea premierului, astăzi, PSD nu se mai afla în situația de a fi făcut responsabil de haosul care a pus stăpânire pe întreaga țară. Eu cred că, atunci când a luat deciziile în privința Guvernului, Liviu Dragnea a fost puternic influențat de anumite frustrări personale.
Să nu uităm că a suferit enorm după ce i-a fost respinsă candidatura la postul de prim ministru al României, domnia sa considerându-se îndreptățit să ocupe o asemenea poziție.
E posibil ca sub acest impuls, alimentat și de eșecul de la Curtea Constituțională, Dragnea să fi intenționat să ne facă pe toți să regretăm că a fost întors de mai multe ori din drum, în tentativa de a se înscăuna ca prim ministru.
Dacă nu i-ar fi ieșit în cale buturuga mică numită Grindeanu, lăudătorii de serviciu ar fi scris astăzi despre capacitatea organizatorică a lui Dragnea și despre rolul conducător al PSD.
Așa, însă, tremură cu toții la gândul că ar putea pierde o poziție atât de importantă cum este guvernarea.
Guvernul? În mâinile unor pistolari politici!
Tot spărgând semințe dintr-o pălărie de floarea soarelui, Mărgelatu a anunțat că vrea să fie premier!