Parol, Mamițo, să mă-ngropi ! CEL MAI MARE MUCENIC DIN LUME!(2145)

O izbucnire a geniului popular s-a petrecut în zilele trecute la București („Capitala țării ești!”), făcându-ne să toarcem de plăcere: a fost conceput și realizat cel mai mare mucenic în formă de om (!) din lume!

„Na, beleaua! – ne-am zis – iar crapă toți de necaz, iar ne facem dușmani pe mapamond, că nu ne mai potolim și noi odată cu inventivitatea asta!”

Conform DEX '98 (1998), mucenic nu este altceva decât „martir din primele timpuri ale creștinismului”, această definiție uimindu-ne pe noi tare mult când am văzut-o pe tânăra reporter al unei televiziuni centrale, întinzându-se (cu microfonul în mână, în dreptul gurii, ca să transmită în direct, deh!), pe masa de tablă pe care zăcea mucenicul cam de-un stat de om, încercând să vadă care-i mai lung: ea, sau mucenicul!

Părerile au fost împărțite dar, având în vedere că oficial mucenicul juca la mai mare, iar nu fata de la televiziune, el a fost puțin „ajutat” de câțiva tolomaci aflați la fața locului, care strigau: „Mucenicul e mai mare, mucenicul!” După care fata, dându-se jos de pe catafalcul mucenicului, i-a rupt acestuia un butonaș de cocă de la brâu, l-a înghițit mult mai repede decât Andreea Pora celebrul cârnat de la protocol, și a declarat că e delicios.

Asta se întâmpla joi, 9 martie 2017, în cadrul Festivalului mucenicilor (hodoronc-tronc!) derulat în Parcul Național din București și descris astfel de o televiziune centrală: „Festivalul mucenicilor, în capitală! Gospodinele bat record după record! Cel mai mare mucenic în formă de om!”, iar televiziunile au fost peste tot prezente.

Fantezia „mucenicărească” nu se oprește aici! Sau, mă rog, nu de aici a pornit, căci mintea iscoditoare a omului a mai dat trofee în acest sens, cum ar fi celebrul (o fi aflat cineva de el?) cel mai lung mucenic din lume (peste 3 m de „opturi”) din anul 2003, din București, primul cel mai mare mucenic moldovenesc(!) din lume, în formă de 8, având 1 m lungime și 0,4 m lățime, record omologat încă din anul 2003 tot la București, precum și al doilea cel mai mare mucenic moldovenesc din lume, record din acest an, aparținând aceleiași gospodine, pe care televiziunile o numesc chiar „gospodina-recordmen”!

Să nu ne lăsăm însă înșelați de mulțimea recordurilor de acest tip, și să ne lăsăm cuprinși de monotonie, căci nu e cazul! Bieții mucenici nu sunt decât o palidă față a poftei nesățioase de record, fie el omologat sau nu, deoarece, la doi ani după ce s-a vândut ultimul covor de Cisnădie (adică în 2014), în localitatea văduvită de celebra (menționată documentar din secolul XIV), dar falimentata ei industrie, s-a instalat cel mai mare brad din Romania (42 m), conform conceptului „ai industrie în van/ dacă nu ai brad baban!” Prezente (cum altfel?) la fața locului, spre a prinde bomba de presă, televiziunile au citat un locuitor care a declarat: „Face toți banii (12 000 Euro, n.n.) care s-au dat pe el!” 

Despre cel mai mare ou încondeiat din lume (omologat!), instalat în Suceava lui Flutur, confecționat din fibră de sticlă (ai?!) de o firmă din Buzău și pictat cu autocolante de o firmă suceveană, ou care are o înălțime de 7,25 m, un diametru de 4,6 m și o greutate de 1,8 t – ce să mai vorbim? Juri că-i viu, și mulți mai caută încă găina outoare care (vai de cloaca ei!) l-a făcut și pe lângă care struții lui Toni Greblă par niște modeste miniaturi pe boabă de orez! 

Tot așa, gulașul de 7,3 t, omologat încă din 2007 drept cel mai mare gulaș din lume, realizat în timpul Festivalului (aș zice, firesc!) castanelor din Baia Mare, e detronat doar de cel mai mare cozonac de post (2 m lungime și 80 kg gata copt), conceput, proiectat, realizat și înghițit la Sântimbru de Alba în 2016.

Nimic din toate astea n-a ratat presa și mai ales televiziunile! Atât de tare s-au implicat ele, încât, toată ziua cu recordul în nas, prin specificul meseriei, una dintre stațiile cunoscute a hotărât să arate ce poate și, la rândul ei, a omologat, în mai 2013, cel mai mare steag din lume! Astfel, tricolorul românesc, confecționat cu o suprafață de peste 79 ha (pentru comparație, să spunem că Legea 18 a Fondului Funciar din 1990 permitea restituirea unei suprafețe de maximum 10 ha teren arabil ca să trăiască o familie din el!), a fost întins pe aerodromul Clinceni.

„Pentru prima dată în România – posta respectiva stație - un studio de televiziune a fost amenajat în platforma Dinner in the sky, aceasta fiind amplasată la o înălţime de 20 de metri. De sus, Sabina Iosub şi Niels Schnecker, împreună cu invitaţii lor – militari, sportivi, artişti, piloţi, au vorbit despre tricolor. ”

Cât de frumos, nu? Tocmai Niels Schnecker, de sus, din cer, să ne vorbească nouă, ăstora de la sol, aborigenilor, cum ar veni, despre tricolor! Excepțional! Cu certitudine facerea steguloiul i-a epuizat pe celebrii gazetari (că după ce l-ai întins să-l comenteze Schnecker, mai trebuie să-l și împăturești la loc, până nu se-ntunecă!), astfel încât, în noiembrie același an, când limba română a fost recunoscută ca limbă maternă a românilor din ValeaTimocului - Serbia și introdusă în programa școlară după mai bine de 200 de ani, evenimentul nefiind probabil considerat record, nu a mai fost tratat, după știința noastră, nici de Niels Schnecker, nici de altcineva!

Foamea de „ceva”, dublată de șirul nesfârșit de mărunțișuri, reflectă, în opinia mea, goana noastră haotică în tentativa de a umple cu semnificații noi golul imens lăsat de semnificațiile vechi, pierdute; semnificații adunate în timp îndelungat, sedimentate istoric și șlefuite de generații. Nu ne iese, din trei mucenici!

Astfel, când, în 8 septembrie 2015, viceprimarul municipiului Sfântu Gheorghe le-a refuzat veteranilor de război amplasarea tricolorului pe turla primăriei, în amintirea eliberării orașului de sub ocupația germano-hortystă cu 70 de ani în urmă, pretextând un impediment „tehnic”, un comentariu împăciuitor - „omenesc”din studioul Antenei 3 suna cam așa (poate Dana Grecu, dar nu sunt sigur): „Ce-a avut, dom’le, cu oamenii ăia? Erau niște bătrâni care voiau să pună un steag, de ce nu i-a lăsat?”.

Problema fusese explicit rezolvată în urmă cu peste 130 de ani, de Mihai Eminescu în Scrisoarea a III-a, prin versurile: „De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești,/ Nu e om de rând, el este, domnul Țării Românești!” .

Veteranii de la Sfântu Gheorghe erau, ca și Regele Mihai, simboluri vii! Ale noastre, ale istoriei noastre, ale mândriei și demnității noastre și ale statalității noastre. Viceprimarul a explicat refuzul, printre altele, prin existența pe cupola primăriei a unui „ornament” care n-ar fi suportat drapelul. Acel ornament, ignorat de toți comentatorii, era format din patru lalele metalice (http://stiri.covasnamedia.ro/2015/09/06/fara-tricolor-pe-turla-primariei/ ), așezate spre cele patru puncte cardinale, laleaua fiind simbolul etnic maghiar, vezi și sigla UDMR.

Privit astfel, mesajul simbolic al viceprimarului era clar: „Pentru noi nu a fost eliberare, ci cucerire, iar laleaua noastră nu vrea să stea sub tricolorul vostru!” Pentru comentatorii acelor zile din toate studiourile noastre, nededați simbolurilor, ornamentul nu însemna nimic, după cum veteranii români luptători cu arma în mână în 1945 pentru interesele statalității românești, însemnau „niște bătrâni”!

Și dacă Scrisoarea a III-a nu se mai învață în școlile noastre, destinul de recordmeni în mucenici pare unul OK!