PROF. BURNEI: UN MENGELE DÂMBOVIŢEAN SAU ATAC LA MEDICINA ROMÂNEASCĂ?(3086)

Furaţi de războiul politic din ultima săptămână, a trecut aproape neobservată o ştire de o gravitate extremă. Prof dr. Gheorghe Burnei, unul dintre cei mai buni medici ortopezi de copii din lume, a fost arestat. Acuzaţiile sunt incredibile. Experimente neautorizate pe copii, ca un nazist, tentativă de omor, la care se mai adaugă banalele de-acum malpraxis şi luare de mită. CV-ul profesional al lui Gheorghe Burnei este absolut senzaţional.

I-auziţi aici ştiinţă:

„Reconstrucţia artroplastică a şoldului cu dublă sau triplă osteotomie de bazin prin abord unic”, „Ligamentoplastia radio-ulnară proximală – la copii cu luxaţie congenitală sau traumatică de cap radial” - lucrare premiată de Societatea Academică de Chirurgie din Polonia, „Trepanaţia cu lavaj prin „perfuzie”-drenaj aspirativ intraosos”, „Osteotomia de cvadruplă corecţie pentru displazia de dezvoltare a şoldului”, „Implant VEPTR vertebra – vertebra în scoliozele congenitale”, „Tenomioplastia ischiogambierilor mediali”.

Nu-i aşa că te ia capul numai să pronunţi aceste denumiri şi metode chirurgicale, darămite să le şi inventezi. Pentru că acestea sunt o parte din metodele de şi tehnicile de tratare a copiilor aflaţi în suferinţă pe care le-a pus la punct profesorul Burnei. Multe dintre ele îi poartă numele în medicina mondială şi sunt aplicate de doctori din toată lumea. Cu alte cuvinte, Cv-ul lui Burnei conţine 6 intervenţii chirurgicale în premieră mondială, 22 de intervenţii chirurgicale în premieră naţională, 56 de intervenţii chirurgicale în premieră la Spitalul „Maria Sklodowska Curie”- Bucureşti.

Activitatea de chirurg a dr. Burnei insumeaza in total peste 15 000 de interventii chirurgicale.

Se naşte, firesc, întrebarea: un astfel de medic, cu astfel de performanţe, poate fi un criminal? Poate schingiui copii pentru propria-i glorie?

Să le luăm pe rând. Mai întâi, un semn de întrebare asupra zilei în care s-au produs percheziţiile la spitalul bucureştean unde era şef de clinică profesorul. Sâmbăta, în pauza de campanie de dinaintea alegerilor. Deşi, din informaţiile pe care le deţinem, angrenajul parchetului era pregătit să acţioneze abia luni, după alegeri. Să reţinem acest amănunt.

Povestea aeasta halucinantă a plecat de la o sesizare a unei mame. Aceasta reclama că fiica sa, acum în vârstă de 18 ani, a rămas schiloadă şi era la un pas să moară în urma unei intervenţii chirurgicale a dr. Burnei, pentru un diagnostic simplu. Intervenţia a avut loc în urmă cu cincisprezece ani. De atunci fata a tot fost operată de mai bine de zece ori de acelaşi profesor Burnei, dar de reparat, nu s-a mai reparat. Mama acuză că medicul a făcut experimente pe fiica ei.

Ne întrebăm pentru început: de ce abia acum, după mai bine de cincisprezece ani, mama s-a trezit că i-a fost fetiţa maltratată. De ce după mai multe operaţii, dacă a văzut că rezultatele nu sunt bune, nu s-a adresat şi altor medici? Noi nu contestăm că fiica mamei reclamante este nevindecată. Dar, de asemenea, nu putem să contestăm faptul că nu există medic pe lume, oricât de bun ar fi el, care să nu aibă şi pacienţi nevindecaţi. Vă daţi seama că dacă ar exista astfel de medici-minune, nu ar mai muri nimeni pe planetă. Ne-am tot vindeca, indiferent de ce boală am suferi.

Regula aceasta de bun simţ se aplică şi în cazul profesorului Burnei, oricât de priceput ar fi el. Din peste 15.000 de operaţii, cu siguranţă sunt unele care nu au avut rezultatul dorit. Dar de aici şi până la acuzaţia de experimente de tip nazist pe pacienţi este cale lungă.

Pe ce se bazează în fapt această acuzaţie? Pe faptul că doctorul ar fi folosit la alcătuirea protezelor, materiale neautorizate şi nici nu a respectat procedura standard de operare pentru diagnosticul respectiv. Păi atunci cum rămâne cu premierele mondiale? Tocmai asta înseamnă premieră mondială. Să faci ceva cum nu au mai făcut alţii. În speţă, să inventezi o metodă de tratament în premieră, care să vindece sau să amelioreze semnificativ suferinţa pacientului.

Nu vreau să dau aici decât un singur exemplu. Este cunoscută în lumea medicală mondială sub numele de „Operaţia Gavriliu”. Este o metodă absolut originală inventată de chirurgul român Gavriliu de reconstruire a stomacului, din esofag. La vremea când a inventat profesorul Gavriliu această operaţie, nici măcar nu exista instrumentar medical care să permită efectuarea ei. Aşa că savantul s-a apucat frumos la menghina pe care o avea în garaj şi, cu pila în mână, a construit instrumentar medical în premieră.

De tâmpiţi ce suntem, astfel de operaţii excepţionale nu se mai fac în România, ci doar în Israel şi Rusia. Cu metoda lui Gavriliu. Cu instrumentarul medical inventat de Gavriliu. Şi costă o groază de bani. Cu siguranţă că dintre sutele de mii de operaţii făcute după această metodă, au fost şi unele nereuşite.

Asta înseamnă că profesorul Gavriliu este un criminal? Un Mengele? Sau un mare savant care a inventat ceva care să salveze vieţi?

Şi mai este ceva. În anul 1998, când mama reclamantă s-a dus cu fiica la spital pentru „displazie de șold” (acesta era diagnosticul), secția de ortopedie de la Marie Curie era condusă de o legendă a medicinei mondiale, care am avut norocul să trăiască şi să muncească în România: profesorul Alexandru Pesamosca. Refuz categoric să cred că în aceşti mulţi ani, „Tata Pesi”, cum îi spuneau micuţii pacienţi profesorului Pesamosca, nu a băgat de seamă că cel mai strălucit discipol al său face experimente pe copii. Şi, şi mai rău, nici măcar nu a încercat să îl oprească. Sau ne punem să întinăm acum şi memoria lui „Tata Pesi”?

Mai mult. Doctorul Burnei a făcut aceste experimente cu complicitatea unui consilier din Cabinetul Cioloş. Medicul Cătălin Cîrstoveanu, consilier al ministrului Sănătății și șeful secției de Neonatologie de la „Marie Curie“, nu a sesizat ani de zile că profesorul Gheorghe Burnei, colegul său de la Ortopedie, comite operaţii demne de „Dr. Mengele“ ?

Toată lumea ştie că la o operaţie complicată, niciodată un medic nu intră de unul singur. Există o echipă întreagă. Cum de niciunul dintre ceilalţi medici participanţi nu a sesizat că se fac experimente pe copii?

Cealaltă acuzaţie, cea de tentativă de omor, este de-a dreptul hilară, după părerea mea. Dacă, prin absurd, doctorul ar fi omorât-o pe pacientă (ceea ce mie mi se pare puţin cam greu, de faţă cu toţi ceilalţi componenţi ai echipei medicale), cum ar fi putut împiedica o eventuală anchetă a poliţiştilor de la omoruri, care şi-ar fi dat seama imediat că pacienta a fost asasinată.

În ceea ce priveşte şpaga pretinsă de profesor, iarăşi am îndoieli. În primul rând, de ce procurorii, când au primit prima reclamaţie, în loc să-i organizeze un flagrant, i-au montat în cabinet o cameră video şi acum pretind că au înregistrări cu nu mai puţin de 17 fapte. Îmi pare rău, dar după filmul măsluit în „Dosarul Caltaboşul”, nu mai am încredere în înregistrări. De ce nu s-a organizat flagrant? Nu mai spun că sumele găsite la percheziţie sunt ridicole, pentru un şpăgar aşa de mare.

Dar, mai ales, de ce să se preteze profesorul Burnei să ia şpagă, atâta vreme cât avea oferte de serviciu de la clinici renumite din străinătate, care erau gata să-i plătească leafă cu mult mai mare decât mama şpăgilor pe care pretind procurorii că le-ar fi încasat.

De aceea nu sunt deloc convins că arestarea profesorului Gheorghe Burnei este o acţiune de stopare a unor experimente naziste pe copiii din România, sau este o acţiune de discreditare a medicinei româneşti.

Pe ce mă bazez, în afară de suspiciunile pe care le-am prezentat deja? Şi pe realităţi.

Ne-au închis spitalele, au determinat marea majoritate a medicilor să plece în străinătate după un salariu decent, pentru că aici nu li s-a putut oferi, deşi o armată de trepăduşi de uşi capitonate, care freacă luleaua prin instituţii ale statului, au salarii de peste 80 de milioane de lei.

Nu cumva acum s-a trecut la decapitarea somităţilor? Ca să se aleagă praful de tot.