1 DECEMBRIE 2016 – ZIUA NAŢIONALĂ A LUI KLAUS JOHANNIS(1582)

   Încep din ce în ce mai tare să cred că au dreptate cei care susţin că suntem blestemaţi. Nici la zi de mare sărbătoare, nu ne bucurăm. Dimpotrivă. Circ, scandal, ameninţări, replici dure, în loc de urări de bine, de zâmbete, de bucurie.

Am constatat cu amărăciune că de douăzeci şi cinci de ani încoace, politicienii noştri reuşesc să facă în aşa fel încât să se aleagă praful de Ziua Naţională. O spun în cunoştinţă de cauză, pentru că în calitate de reporter am participat în fiecare an la manifestările dedicate zilei de 1 Decembrie. Ce am văzut? În anii ’90, înghionteli şi înjurături. Politicieni de toate culorile şi de toate vârstele, se înghesuiau de-a valma pe scena de la Alba Iulia, ca să prindă microfonul şi să abereze în faţa naţiunii. Nici vorbă de discursuri în care să celebreze România Mare. Ci doar răcneli politicianiste şi atacuri nesimţite la adversari. Din cauza înghesuielii, unii cădeau de pe scenă şi strigau de jos că sunt sabotaţi, că se comit atentate la adresa lor, că nu-şi pot etala la microfon soluţiile geniale şi miraculoase pe care le au ca să salveze ţara. În două rânduri mi s-a părut că Mihai Viteazul este gata să coboare asupra lor braţul cu teribila-i bardă. Să-i măture pe neisprăviţi.

Am fost martor inclusiv la conflictele mocnite între capii ţării de la vremea respectivă, când preşedintele rămânea la Bucureşti iar prim-ministrul mergea la Alba Iulia, ignorându-se reciproc.

Am fost martor în 2012, când era campanie electorală ca acum, la Alba Iulia, unde Emil Boc, în calitate de prim-ministru, că Băsescu nu mai putea ieşi nicăieri fără să fie huiduit, a interzis ca parada militară să înceapă, aşa cum prevede protocolul, cu istoricul şi înălţătorul „Treceţi batalioane române Carpaţii”, ca să nu lezeze sensibilităţile maghiarilor, pentru că avea nevoie de UDMR ca să-i susţină guvernarea.

Am fost martor la parade triste, sărăcăcioase, unde ni s-a explicat că nu sunt bani, că e criză, pentru ca mai apoi să constatăm că banii economisiţi au fost ciordiţi prin retrocedările ticăloase.

Adică am fost martor în fiecare an la batjocorirea din interese politicianiste a Zilei Naţionale a României, a Armatei Române şi, nu în ultimul rând, a Poporului Român.

Anul acesta însă, este ceva cu totul special. Dacă anul trecut, din cauza tragediei de la „Colectiv” şi a atentatelor de la Paris, recepţia de la Cotroceni cu ocazia zilei de 1 Decembrie a fost anulată şi, zic eu, pe bună dreptate, anul acesta este ceva cu totul şi cu totul deosebit. Special nu pentru că ea ar marca un secol de când România a intrat în Războiul de Reîntregire. Ci pentru că sărbătoarea de 1 Decembrie a fost atinsă şi ea de lupta anticorupţie. În sensul că demnitarii „penali”, nu au ce căuta la manifestări. Nici la parada de la Arcul de Triumf, nici la recepţia de la Cotroceni. Cine a stabilit asta? Klaus Johannis. Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei a fost categoric:

 „Este vorba despre niște criterii care au stat la baza întocmirii listei cu invitaţi şi nu pot şi nici nu vreau să vă ascund faptul că în constituirea acestor criterii care au fost luate în calcul bineînţeles că în primul rând este vorba despre criteriul ca acea persoană să deţină o funcţie în stat, dar să şi respecte niste criterii de integritate, iar aici vorbim despre inexistenţa unor probleme penale"

Cu alte cuvinte, foarte mulţi politicieni cu funcţii, inclusiv al doilea om în stat, preşedintele Senatului, nu are ce căuta la Arcul de Triumf în tribună.

Sunt ultimul om care să iau apărarea penalilor. Eu am lansat acum patru ani sloganul: „Banii înapoi şi hoţii la puşcărie”! Eu am scris anchete despre penali cu ani de zile înainte ca DNA să-i deranjeze cu câte o percheziţie sau câte o reţinere. Dar nu înţeleg cum este cu prezumţia de nevinovăţie în concepţia preşedintelui. Pentru că toţi cei pe care-i numeşte el „penali” şi i-a scos de pe lista invitaţilor la Ziua Naţională, nu sunt condamnaţi definitiv. Ba chiar unii dintre ei nu sunt deloc condamnaţi, ci doar cercetaţi, fără a se stabili dacă vor fi trimişi în judecată sau nu. Atunci, pe ce criterii stabileşte Johannis, cine dintre demnitari are dreptul să participe la Ziua Naţională sau nu. O simplă chemare la DNA nu este deloc suficientă, mai ales că în ultima vreme mai multe dosare instrumentate de instituţie s-au încheiat cu achitări şi plata unor despăgubiri uriaşe celor anchetaţi.

Ba, mai mult. Din câte îmi amintesc, chiar atunci când a candidat, preşedintele Johannis se judeca cu ANI care îl acuza de conflict de interese, dosar soluţionat ulterior alegerilor. A putut candida pentru că s-a bucurat de prezumţia de nevinovăţie. Atunci, cum facem. Când este vorba despre el, funcţionează prezumţia de nevinovăţie, când este vorba despre alţii, sunt „penali” şi trebuie sancţionaţi chiar înainte de a se pronunţa un judecător asupra vinovăţiei lor.

Personal însă, cred că nu există nici un fel de criteriu de moralitate la baza deciziei luată la Cotroceni. Ci pur şi simplu, încă un calcul politicianist. Ceilalţi lideri prinşi în campania electorală, să nu fie văzuţi. Ceva în genul celor împinşi jos de pe scena de la Alba Iulia, în anii ’90.

Pe statuia Eroilor Armei Geniului din Primul Război Mondial, celebrul monument „Leul”, aflat chiar în faţa Palatului Cotroceni, scrie:

„Spuneţi generaţiilor viitoare, că noi am făcut suprema jertfă pe câmpul de bătălie”!

Chiar nu vă e deloc ruşine?