Cum s-a făcut Vrabie uliu și viceversa(6136)

A fost o vreme când, pentru unii, inclusiv urechiștii de profesie, Vrabie era în toate cele ce sunt! Era și Vrabie, și privighetoare, chiar și ciocârlie!!! Cu amendamentul că, datorită reorganizării administrative, la Peștera, nu funcționau fabrici și uzine, pentru ca sloganul să corespundă în totalitate pupincurismului autohton. Dai în mine... Dotat cu funcții și calități paranormale, cel puțin, așa spuneau cei care făceau din țânțar armăsar cu potcoave de cai morți, Vrabie spărgea, în fiecare zi, avioane, ceea ce i-a atras lauda de sine. Era suficient să dea din aripioare, fâlfâind cu simț de răspundere, pentru ca unii, aceiași de sus, să cadă extaziați pe spate, într-un delir general greu de controlat! Și un găinaț dacă producea, după un efort, în unanimitate de voturi, al mușchilor feței, ca efect , era de ajuns ca trepădușii să declanșeze un orgasm colectiv! Aaaaaaaa! Ooooooo! Uuuuuuu! A zburat Vrabie! A făcut și a dres, mai mult a dres, Vrabie! A făcut buba Vrabie și nu-l doare! A făcut Vrabie o mărgică. E drept, foarte mică, zic și eu, cât o găurică! Ce vrăji a mai făcut Vrabie cu năsucul lui? Vrabie centra și tot el dădea cu capul de perete! Era ca un orologiu. Practic, la Peștera, unde Vrabie era primar, se dădea ora exactă, cu limba mare în jos și cu cea mică în buzunarul de la piept...Vrabie, în ciuda constituției sale firave, era prezentat ca un uliu al patriei maturizat prin diverse procedee, inclusiv frecții cu Diana la un picior de lemn și vitamine pe cale bucală.

Avea, însă, grijă echipa lui de zgomote ca Vrabie să se manifeste precum un uliu pus pe fapte mari, în perspectiva alegerilor locale. Era tot timpul eroul zilei, farul călăuzitor, singurul în măsură să ne îndrume pașii precum o teză de congres. Ager la minte, ager în priviri, AGERPRES. Multe și nenumărate erau exemplele sale de vitejie, piruetele cu paloșul în mînă, gata să taie capul direct de la ciocoi, grătarele sfârâind, față în față cu inamicul, utilajele deszăpezind până vara târziu. Și astăzi, trecerea de la un fus orar la altul se face doar prin Peștera, relatează cei care scriu în draci despre uliul fenomen! Lapte, carne, pene, ouă, străzi asfaltate cu polonicul și cât mai multe serbări câmpenești, ceea ce, de când a plecat domnia sa, nu s-a mai pomenit...Toate astea, pe cursul istoriei contemporane, au fost consemnate în cronicile vremii, jurnale intime, opisuri, registrul comerțului și culegeri de basme despre ieftinirea apei potabile în zonă. Și noi am crezut, ca tonții, tot ce ni s-a servit despre Vrabie, uliul, care de rozătoare nu are milă! Toți au întors-o ca la Ploiești! Sau, mai bine zis, ca la Peștera, un nou nod de cravată, că de unde cale ferată cu panglică festivă!

Cică, de când a ajuns primar la Medgidia, Vrabie s-a făcut al dracului! Ca în povestea cu Zdreanță, oul fierbinte și ochii lui ca de faianță! Că, de fapt, nu era uliu decât atunci când din neatenție se lovea cu un obiect contondent într-o zonă deosebit de sensibilă, fiind vorba și de urmași. Uliuuuuuu...Grav, foarte grav, nu-i mai cunoaște pe cei care spun că l-au ajutat să ajungă primar la Medgidia! Uliuuuuu...Ca atare, faptele sale de vitejie nu au mai fost omologate! Eu cred că ne aflăm în faza unor noi controverse a la Brâncuși. Cineva vrea ca Vrabie să rămână în poziția caracteristică în care se află Cumințenia pământului. Există și un motto: “Noi te-am făcut ceea ce ești, noi te demolăm!”  Uliuuuu, asta-i de rău! Mai ales dacă Vrabie se gâdilă în talpă...

Contrar așteptărilor, Vrabie face abia acum pe uliul păcălit de vulpe, fiind vorba de intrigi ce vizează o chestiune care ține de cașcaval, că doar știți fabula cu pricina...

Morala?  Nu mai vorbiți cu gura plină...