În privinţa fostului primar de la Peştera, eram oarecum sceptic. Mărturisesc că nu mă aşteptam să văd la Peştera zgârie nori, cu platforme pe acoperiş destinate aterizării avioanelor de cursă lungă, şi nici şosele suspendate care să asigure o legătură directă cu Drajna. Nu am zărit nici măcar vreun câine cu covrigi în coadă, chit că oamenii se pregăteau de o serbare câmpenească...E drept, unii vorbeau pe drumul principal despre existenţa unor mari rezerve de lapte şi miere, dar accesul se făcea doar pe bază de buletin de Peştera...În esenţă, se întâmplă ca unii să facă lucruri simple, dar temeinice, pe care alţii le ignoră din comoditate, şi, atunci, intrarea în normalitate ne entuziasmează pe toţi. Într-o ţară anchilozată de imobilism şi care se deplasează în cărucior, cum e cazul nostru, normalitatea este la fel de rară ca şi un vernisaj de pictură. Cunosc aşezări în Romania unde nu s-a schimbat nimic de peste 50 de ani! Sunt ‘numa bune de împachetat în ceară pentru un muzeu al sărăciei. Aceasta este diferenţa dintre locurile respective şi Peştera, unde şi-a pus amprenta Vrabie. Nu mi-a indicat nimeni un izvor fermecat şi nici măcar o troiţă făcătoare de minuni. Micuţa Alice, eroina unui cunoscut basm, a fost, din câte ştiu, în ţara minunilor, dar a plecat cu gura căscată de la Peştera pe chestia instalaţiilor eoliene, a lucrului bine făcut şi a capacităţii de mobilizare a primarului Vrabie, ceea ce înseamnă că este un bun organizator.şi strateg. Altfel, vorbind la concret şi cu cărţile pe masă, nu-mi explic cum a luat naştere fenomenul Peştera! Practic, orice acţiune care se organizează aici, atenţie, fără mocangeală sau pomeni de tot felul, atrage, ca un magnet, mii de oameni din întreaga ţară! De fiecare dată, locuitorii din Peştera au cu ce să se laude. În acest context, fiind şi independent, imunitatea sa este asigurată de fapte şi realizări concrete. În cazul său, într-o formulă constructivă, se potriveşte sloganul avertisment conform căruia, dacă dai în Vrabie, dai în eoliene, chestia cu soarta fabricilor şi uzinelor urmând a intra în vigoare după ce va prelua primăria Medgidia. Am simţit treaba asta pe pielea mea, după un editorial mai critic la adresa fostului primar de Peştera, reacţiile cele mai dure venind din partea cetăţenilor simpli, atenţie, din întreaga ţară! Într-o viaţă de gazetar, nu m-am mai confruntat cu o asemenea situaţie, deşi mi-au trecut prin peniţă politicieni de renume naţional. Deşi a fost curtat de mai multe partide, Vrabie a preferat, la alegerile locale, statutul inedit de independent. Cu alte cuvinte, şi-a jucat cartea pe mâna lui şi a câştigat funcţia de primar al oraşului Medgidia! Cu alte cuvinte, geografic vorbind, a sărit din craterul de la Peştera la cota superioară a unui oraş la cârma căruia foştii primari, cu Pintilie în frunte, şi-au prins urechile. Între Peştera şi Medgidia sunt mari diferenţe pe capitole. Sunt alte cerinţe, alte exigenţe, alte răspunderi. Cei care l-au ales pe Vrabie primarul oraşului Medgidia, cu siguranţă, aşteaptă minuni, pentru că asta este configuraţia mentală a românului. Pentru că se află la cota cea mai înaltă a evoluţiei sale în plan administrativ, întreb: Vrabie, tu nu ai rău de înălţime? Se pare că nu, de vreme ce îţi continui ascensiunea...