CARTUŞ : SĂ REDĂM ROMÂNIA ROMÂNILOR!(1784)

             MOTTO :

             ‘’Aşa e că până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri?’’
                                                                                                             Ion Luca Caragiale

Azi clubărim în voie sau de nevoie. Sunt destui care ne-au vândut ţara la hoţi. Pe valută. Jăraticul din vatră riscă să fie înăbuţit de cenuşa dezbinării. 2015 a adunat parcă în el întreaga tristeţe a lumii. Mulţi regretă încă că în ’89 Ceauşescu a fugit prima oară de la serviciu cu un elicopter. Egoismul feroce a ajuns sport naţional. Românul nu mai are spirit civic şi nici nu prea este interesat de ceea ce e dincolo de poarta casei lor. O problemă fundamentală este absenţa responsabilităţii pentru rezultate. Asta şi pentru c-a lipsit cu desăvârşire consultarea societăţii civile. Volubilitatea unui popor de slugarnici e în realitate non-comunicare, autism, supuşenia spiritului comunitar. Poate de aceea în editorialul fals de faţă încerc să controlez blablabagiul şi mârlanul. Am conştientizat dramatic că regulile sunt doar pe hârtie. Este ca şi cum ai spune la înmormântare că răposatul ar putea să moară. Ştiu mulţi care deja vomează Eastman-color până putrezesc podelele. Ei sunt cei care se reped ca raţa la muci. Le reamintesc că spitalele de neuropsihiatrie sunt doar spitale, n-ar trebui să le fie jenă. Dacă pare altfel, asta e pentru că suntem aproape de lumea a treia. Greu mişti minţile unei mulţimi dezarticulate de nevoi. 

E perioada alegerilor locale când toţi devin îngeraşi. Aş vrea să fiu optimist, dar n-am material didactic şi nici autodidactic, iar tâmpit nu sunt. Dau cu ştampila aiurea pe 5 iunie pe acolo, dar tot ce vor alţii iese. Prostimea e consumatoare de orice. Plus c-avem patroni de presă pe care nu-i doar nici în cur de adevăr. Subordonaţii lor dau ştiri pe bandă de o imbecilitate maximă. Adevărate cooperative de reporter de şoc, groază şi sânge, transmit de la faţa locului. Presa e călare pe orice senzaţional de rahat. Chiolhanuri de neamuri proaste. Normalul e făcut de altfel decrepit şi kufurit. Un alogen. Ei behăiesc aiurea-n tramvai. Fiecare e doar unul din românul care are păreri despre orice. În special despre ceea ce habar nu au. Poate şi de aceea aprecierile merg spre un Cristoiu, individ dus cu sorcova. Dar criza în România a fost perfect previzibilă. În altă ordine de idei, suntem peste tot acasă, mai puţin în România.
Suntem o ţară în care dormim, nu trăim. Toate funcţiile au devenit un fel de pat al lui Procust. Suntem la dracu’, nu la marginea prăpastiei. Iarna a trecut. Când va ieşi naţiunea din hibernare să alunge năpârcile din fruntea ţării şi din Parlament? Suntem şi jos atât de multe năpârci indiferente la surate şi care o dau în bengăneală, că ne este lehamite. Şi acum la algerile locale toţi vin, cer funcţii fără să ofere nimic. Nu au nici proiecte, nici bani, nici carte, doar tupeu căcălău. Noi am intrat într-o vrie parcă şi nici nu mai ţinem seama de nimic. Ca nişte analfabeţi retarzi vindem, tăiem, exploatăm. Fiecare e doar parte a problemei, nu a soluţiei. Un fel de feudalii ai sistemului, Dumnezeii lui. Mulţi au luat poziţia caprei şi aşa au rămas. Net-ul este Sf.Scriptură a zilelor noastre. Logica munciunii a devenit o supralege respectată mai ceva ca o dogmă religioasă. Am rămas de-o mână cei agăţaţi de speranţă sau iluzia ei. Asta pentru c-am ajuns o ţară a ţiganilor, hoţilor şi prostituatelor. Ne vindem sufletul pentru un pumn de arginţi. Noi nu suntem aici puşi de Dumnezeu să găzduim lichele care pe deasupra să ne strângă de gât. Partidele ştiu prea bine că localele sunt o profeţie pentru parlamentare, situaţie încurajată şi de cei de la centru pe care nu-i interesează decât viitoarele lor locuri , iar pe restul mârlanilor să-i ia dracu’. Competiţia va fi în continuare minunată

Salata de cuvinte e drama ontologică a României, un spaţiu public de bîlbăiţi şi barbari care au cucerit cetatea. Nişte cretini de serviciu, nastratini dubioşi, pelticozauri. Le transmit un scurt şi concis ’’sictir!!’’. Oare trăim un nou Ev Mediu care va fi urmat de o nouă Revoluţie Franceză? Başca faptul că din România până în America a înnebunit justiţia. Normalitate există, firescul funcţionează. Dar nu la noi. Cioran visa o Românie cu populaţia Chinei şi destinul Franţei. N-a fost să fie. Azi respectăm doar vechea doctrină securistă ’’Şoapte, nu vorbe’’. Futilităţi redescoperite.

Cu plecăciune,
Pompiliu COMŞA, Reporter European 2012