
MANIPULARE GROSOLANĂ ÎN CAZUL „ZIDULUI CHINEZESC“... DE LA MANGALIA(3068)
Motto: Noi vă vom vota să ajungeți la Primării, nu în pușcării!
Isterizați de intrarea în campania electorală și posibilitatea pierderii alegerilor ce bat la ușă, unii indivizi se pretează la orice ticăloșie ca să-și convingă electoratul că ei sunt cei mai drepți și mai viteji dintre candidați.
Sunt, desigur, o nenorocire pentru cei cu drept de vot, dar mai periculoși sunt „ziariștii“ care, dispuși să se lase vânduți/ cumpărați pe câțiva lei, au acceptat să fie părtași la o manipulare ordinară a opiniei publice în cazul aparent scandalos și terifiant al ZIDULUI de la Mangalia.
Ticăloșia acestor derbedei, aciuați atât în mass-media locală, cât și cea națională, care cred că a scrie cu diacritice înseamnă jurnalism, s-a materializat nu numai în scrierea unor bazaconii despre construcția respectivă, dar și susținerea tâmpeniilor cu imagini astfel realizate, încât să îi convingă pe cei neavizați că acolo există și se petrec lucruri înspăimântătoare, posibil de sorginte extraterestră, menite să compromită existența megalopolisului și a mangalioților, chiar turismul estival în următorii o mie de ani.
ZIDUL fabulos este situat pe autostrada Aleea Teilor, are lungimea impresionantă de 500 de metri și înălțimea copleșitoare (după finalizarea lucrărilor) de 80 de cm, fiind de fapt un colosal parapet de beton a cărui menire este să împiedice alunecările catastrofale de teren din zonă și susținerea uriașului terasament al noii alei pietonale, o măsură obligatorie și existențială de siguranță pentru prevenirea accidentelor grave prin prăbușire gravitațională, totul încadrat în conceptul arhitectural al întregului proiect faraonic.
Ei bine, această structură megalitică, rodul megalomaniei unui faraon local, a devenit peste noapte nu numai ca un ZID CHINEZESC de Mangalia, vizibil din spațiul cosmic, dar și ca un ZID al plângerii cu lacrimi de crocodil a tot felul de nemernici, în realitate fiind vorba despre o gogoașă electorală și o manipulare ordinară.
Alegerea intenționată a unor unghiuri de fotografiere/ filmare, astfel încât ZIDUL să pară că „mutilează și transformă Mangalia într-o fortăreață“ și „ascunde marea de ochii copiilor noștri“, fac parte din arsenalul ticălos al politicienilor, care, în nemernicia lor, se declară scandalizați de construcție și împotriva primarului Cristian Radu.
Am destule motive să fiu împotriva acestui Cristian Radu (numai faptul că este politician îmi repugnă), dar nu pot fi de acord cu cei care, speculând mișelește acest caz, transformă un PROIECT EUROPEAN (cu reguli stricte și respectarea normativelor specifice legale, STAS 6131-79, Legea nr. 50/ 1991) într-o balegă ce pute a campanie electorală...
Și pentru că trăim vremurile „astrale“ ale scrisorilor mai mult sau mai puțin (între)deschise, ale petițiilor și protestelor, vehement susținute cu fluiere și „dansul pinguinilor“, pesediști și populiștii ce se opun lui Cristian Radu, sătui să strige „Cristiiiii! Bă, Cristi! Cheamă-l, bă, pe Cristi!“, puseră de o lăcrimație online, intitulată ca un urlet disperat de ajutor: „Salvați Aleea Teilor! Nu zidului de pe faleză!“...
Mai mulți ziariști din media locală și națională se aflau la bordul „Carpathiei“, radiotelegrafistul de pe aceasta primind înfiorat strigătul de ajutor transformat în impulsuri electrice S.O.S.: trei puncte . . . trei linii - - - trei puncte . . ., trei puncte . . . trei linii - - - trei puncte . . . Aisbergul blestemat lovise deja TITANICUL. Au schimbat rapid cursul și s-au îndreptat spre locul catastrofei. Dezastrul era total. La fel și întunericul. Nu au mai găsit nimic. Nici urmă de TITANIC. Di Caprio-Jack murise înghețat, dispărând în adâncuri, iar Kate Winslet-Rose plutea în derivă pe niște resturi lemnoase. Zidul de gheață de care se lovise colosul de fier dispăruse și el, în locul lui fiind rămas un pricăjit de parapet, în jurul căruia pluteau o mulțime de cadavre și puțini supraviețuitori.
Atenția le-a fost atrasă de o mogâldeață, care, în negura nopții, părea că le face semne disperate, fluturând o hârtie albă deasupra capului. S-au apropiat de arătare. Era unul dintre supraviețuitori. L-au întrebat ferm ca un reporter de pe la noi:
- „Cum vă simțiți în aceste clipe?“.
Vizibil afectat de apa rece ca gheața și jenat de halul în care se afla, V. Apostol, căci așa se numea nenorocitul supraviețuitor, a răspuns cu vocea tremurândă, părând a fi în transă, semn că hipotermia începuse să-și facă efectul:
- „Amintirile mele sunt legate de de această faleză și de priveliștea minunată pe care o admiram, plimbându-ne pe Aleea Teilor! Era un loc superb, un loc în care mi-aș fi dorit să îmi plimb prima dată copilul, un loc despre care povesteam tuturor, dar acum, acolo, se construiește un zid! Vă rog, pe toți cei care iubiți acest oraș, să semnați această petiție!“
Convinși fiind că petiționarul delira, ziariștii l-au abandonat, lăsându-l în grija salvatorilor, care pescuiau deja cadavrele din apă. Nu erau convinși că cineva îl va mai salva.
Un alt supraviețuitor, văzând că e rost să apară în ziare și la TV, înotă voinicește spre barca ticsită cu ziariști. Fu potopit cu numeroase și complicate întrebări:
- „Ce s-a întâmplat?“.
Răspunse ca un martor la un accident de pe la noi:
- „Mă numesc P. Foleanu. La început am auzit o bubuitură... Este scandalos ce se întâmplă. Betoane peste betoane pe cea mai frumoasă faleză a orașului nostru. Am văzut zilele acestea reacțiile a milioane de oameni, cărora nu le venea să creadă că la vară se vor plimba pe faleză și vor vedea un zid, nu marea. Sunt total împotriva acestei construcții, care ascunde marea de ochii copiilor noștri. Turiștii dau mii de lei să vină să vadă marea și noi o ascundem după pereții inventați de primar“.
Între timp, alți supraviețuitori se apropiaseră și începură să vocifereze:
- „Este aproape un masacru asupra teilor! Iar gardul acela, scandalos de înalt, nu face altceva decât să ne răpească libertatea de a privi marea.“ - răcni unul.
- „E o prostie hidoasă...Să obturezi vederea mării, ce idee!“ - se revoltă altul.
- „Am semnat pentru că iubesc din tot sufletul marea. Am copilărit şi crescut la mare, m-am bucurat de valurile ei spumoase, de mirosul sărat, şi chiar şi iarna mergeam pe faleză să văd marea, iar construirea acestui zid e cea mai idioată idee.“ - izbucni în plâns o bătrână.
- „Să faci un zid acolo şi să furi priveliştea aia minunată e ca şi cum iei un copil mic de lângă mama lui. Ruşine celui care a avut ideea maronie şi de două ori ruşine celor care au aprobat!“ - urlă o mamă.
- „Sunt condamnată să nu mai văd marea de pe faleză niciodată... cu ai mei 1,56 m.“ - vorbi o femeie de 1,56 m.
Bătrâna Rose își aruncă diamantul albastru în abisul oceanului.
Celine Dion continua să cânte a dor și jale ca într-o doină de pe la noi.
• • •
P.S. - Nu mă subestimați! Gândesc mai mult decât arăt, știu mai multe decât scriu și observ mai multe decât credeți!
Articole recomandate
Impresionante creații vestimentare couture au încântat turiștii într-un show special organizat luni seara pe scena Fashiontv

ŢOPELI, cu mai puţină sau mai multă politică (V)

Maria Tănase, omagiată la Gala HOP de la Costineşti

MAMAIA: Vineri, "Graduation Party", cu "PARAZIŢII"

MAMAIA sfidează ploaia: La “Kudos Beach” continuă distracţia, toată noaptea, pe muzică “electro”
