GENERALUL GABRIEL OPREA L-A ÎNVINS PE NAPOLEON BONAPARTE(1994)

Panseurile memorabile ale lui Napoleon Bonaparte, nu mai sunt de actualitate. Cel puţin la noi, în România. Spre exemplu, cugetarea: „În raniţa oricărui soldat, zace bastonul de mareşal”, în ţara noastră ar trebui adaptată şi ar suna aşa: „Sub napronul de pe mâna oricărui chelner, zace bastonul de general”. Cel care a reuşit să-l dea cu cracii în sus pe însuşi Napoleon, cu zicerile sale istorice cu tot, este generalul cu patru stele, Gabriel Oprea.
La a doua cugetare însă, nu-l bate nimeni pe Napoleon, nici chiar Gabi Oprea: „În politică, prostia nu e un handicap”.

Există personaje pe care nici inteligenţa, nici bunul simţ, nu le dau afară din casă. Şi totuşi, aceste personaje de carnaval trist, urcă scara ierarhică în uimirea oamenilor normali la cap, care nu-şi pot explica în nici un chip, ascensiunea lor. Am merge mai departe şi am spune că domnul Gabriel Oprea, nu s-a întâlnit cu inteligenţa nici măcar la salonul de înfrumuseţare unde se ducea să-şi penseze sprâncenele. 

Ascensiunea lui incredibilă, de la simplu ospătar la general cu patru stele, chiar nu şi-o poate explica nimeni. Cu atât mai mult militarii adevăraţi, unii dintre ei comandanţi în teatre de operaţiuni, care nu au împreună patru stele pe umeri, aşa cum are domnul Oprea, singur. Prezenţa lui, îmbrăcat în uniformă, lângă aceşti bărbaţi cu frontul în spate, este o jignire adusă hainei militare. În schimb, prezenţa lui singur, dă impresia că a început Halloween-ul.
Şi mai greu de explicat este cum un asemenea om, cu minte puţină, este doctor în ştiinţe militare. Cum o fi luat titlul? O fi prins din urmă, pentru că el mergea cu girofar şi antemergător, vreo ştiinţă militară blocată în trafic şi i-o fi tras pe loc vreo injecţie şi aşa o fi devenit doctor? Mai grav însă ni se pare că şi alţii au pus botul la doctoratul lui Oprea şi l-au luat drept coordonator, la doctoratele lor. 

Şi astfel, siguranţa naţională a României (pentru că toate doctoratele conduse de Oprea au ca temă siguranţa naţională) s-a întărit ca betonul.

Acum însă, suntem în pericol cu toţii. Tatăl şiguranţei noastre naţionale este la anaghie şi riscă să ajungă în pârnaie. Pentru că: „Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul”, ospătarul care nu se ştie prin ce şiretlic de prestigitator şi-a scos de sub napron, bastonul de general cu patru stele, fără ca noi să băgăm de seamă, nu mai putea merge prin oraş decât cu coloană oficială. Cu antemergător, cu girofare şi poliţişti transformaţi în slugi, care să-i deschidă calea prin intersecţiile aglomerate ale Bucureştiului. Pentru că pieptănatul sprâncenelor de patru stele, era o urgenţă de interes naţional, iar şpriţul de la restaurant, dacă nu era băut la timp, afecta siguranţa naţională.

Dar mitul intangibilităţii lui Gabriel Oprea, s-a destrămat de curând şi generalul va avea, în sfârşit, prilejul să umble prin oraş cu girofar legal. Cu girofarul de la duba penitenciarului.

Profitând de acestă împrejurare care a trezit emoţie în rândul opiniei publice, sare din boscheţi şi premierul tehnocrat Dacian Cioloş, ca să mai câştige nişte capital tehnocratic. Nu merge cu girofar la Timişoara, anunţând că preferă să se trezească mai devreme şi să ajungă la timp la birou, decât să meargă cu girofar să deranjeze circulaţia. O atitudine populistă de doi bani. N-aţi vrea, domnule tehnocrat, să mergeţi cu girofar, aşa cum prevede legea şi acele zece-cincisprezece minute pe care le câştigaţi trezindu-vă mai devreme, să le folosiţi gândind măsuri tehnocrate pentru rezolvarea multelor probleme netehnocrate, ale acestei ţări? Sau, dacă tot vreţi să fiţi popular până la capăt şi aţi renunţat la girofar, renunţaţi şi la maşina de serviciu şi alaiul SPP care vă însoţeşte. Mergeţi pe bicicletă la Palatul Victoria. S-ar face astfel o economie semnificativă de carburant.