Constanţa a găzduit până sâmbătă, 50 la sută din teroriştii României(1473)

O întâmplare petrecută la Constanţa la sfârşitul săptămânii trecute, întâmplare cu terorişti şi ISIS, mi-a amintit două istorioare. Una reală, alta, un fel de glumă amară.

Întâmplarea reală se petrecea repetat pe vremea copilăriei mele. Un vecin din blocul de vis- vis, care nu lucra nicăieri, dar avea o pensie substanţială, ne admonesta toată ziua cu urlete şi înjurături pe noi, copiii care călăream pomii plantaţi în spaţiul verde dintre blocuri, în căutare de caise şi corcoduşe necoapte. Din cele care în fiecare zi ne stricau la burtă. Cum de reuşise vecinul să stea acasă şi să trăiască bine? Simplu. Avea o pensie de ilegalist PCR. În perioada interbelică, tânăr fiind, se îmbătase într-o cârciumă de cartier şi strigase: „Trăiască 1 Mai”. A fost imediat săltat de Siguranţă. La mine, la Brăila, în acele vremuri lumea era ocupată în special cu portul şi nu prea erau comunişti buni de anchetat de către Siguranţă, aşa că strigătul vecinului meu matol a picat minunat pentru a-şi justifica şi agenţii secreţi locali activitatea anticomunistă. După 23 August, vecinul meu, Boboc pe numele său, a fost considerat ilegalist de către noua putere şi cadorisit cu o pensie babană. Iar Boboc al meu a ros din ea până la adânci bătrâneţi, fără să spună că devenise comunist în cârciumă, la beţie, iar activitatea lui politică fusese, toată, un strigăt despre Ziua muncii.

A doua este, aşa cum spuneam, o glumă. Imediat după 11 septembrie, doi turişti americani se plimbau prin parcul Herăstrău din Bucureşti. Deasupra se rotea un individ care pilota un deltaplan. La un moment dat, o pală de vânt l-a luat şi l-a dus până în geamurile de la Casa Scâteii, după care deltaplanistul s-a scurs pe zid şi a căzut. S-a ridicat ţinându-se de şale. Americanii s-au privit lung, după care au rostit: „Aşa ţară, aşa terorişti”.

Ca să fim şi noi în rândul lumii civilizate, care se luptă din greu cu terorismul, avem şi noi teroriştii noştri. Jumătate dintre ei, locuia la Constanţa şi se numea Jamal Shalash. Nu, nu este nici un fel de dezacord. Jumătate din teroriştii României înseamnă Jamal Shalash, pentru că sunt, cu totul şi cu totul, doi. O socoteală simplă ne spune că iordanianul din Constanţa reprezintă 50 la sută din teroriştii noştri. Cealaltă jumătate este un descreierat din Ardeal care se chinuia să înghesuie o bombă, sau o artificie, nu se ştie exact, într-un coş de gunoi. Aştia-s toţi.

Sâmbătă seara, iordanianul a fost luat pe sus de mascaţi şi expulzat în ţara lui. Acuzaţiile: şi-a exprimat în spaţiul virtual simpatia pentru ISIS şi chiar este dispus să organizeze acţiuni împotriva ţării noastre. NU ni s-a spus, în ştirea oficială, ce l-a apucat pe iordanian cu ISIS, cu atât mai mult cu cât este în România de 25 de ani. Nu cumva Shalash a încălcat Coranul, a tras ceva pe goarnă şi împins de mahmureală a delirat pe net, asemena vecinului meu cu 1 Mai?

Să fim bine înţeleşi. Sunt de acord cu ambele măsuri luate. Şi cu expulzarea iordanianului (să facă scandal despre ISIS la el acasă, nu la noi), şi cu arestarea teroristului cu coşul de gunoi (dacă vrei să faci scandal cu pocnituri, trebuie să răspunzi). Dar nu aş vrea să exagerăm.

România va fi obligată să primească cota de migranţi care i-a fost repartizată de UE. Având în vedere ce s-a petrecut în noaptea de Revelion la Koln, cred că mai bine ar fi să vedem cum ne apărăm de cei care ne vor călca pragul fără voia noastră.

Până atunci, atâta vreme cât pe migranţii care după ce şi-au riscat viaţa pe Mediterana ca să ajungă în Europa, îi buşeşte plânsul şi o taie înapoi când află că au greşit drumul şi au ajuns în România, cred că pericolul este scăzut.
La nivelul de alertă normal, cum s-ar zice.

Mai interesanţi sunt prădătorii cu cagule, ca teroriştii, care au golit magazinul de parfumuri în numai două minute.