Porcii, tot porci şi de sărbători(1611)

Prăpăd zilele astea în pieţele unde se vând porci vii. Haite de angajaţi ai statului, atacă mai ceva ca lupii, bieţii ţărani veniţi la târg să vândă şi ei câte un porc. Tone de carne confiscate la nivel de ţară, sau şi mai rău, hălci de carne smulse din braţele bieţilor oameni şi azvârlite pe jos în noroi. Munca de un an întreg a bietului ţăran, care numai el ştie cum s-a străduit şi s-a căznit să mai crească în gospodărie un porc în plus, ca să câştige câteva amărâte de sute de lei, bănuţi pentru iarnă, este batjocorită şi azvârlită în noroi. Controlorii, graşi şi rumeni, aducând mulţi dintre ei cu dobitoacele aduse la vânzare, sunt neîndurători. Carnea se confiscă, sau se aruncă. Numai ţăranul să nu rămână cu ea.

Dacă încearcă cineva să-şi apere munca, s-a ars. Intervin cu multă hotărâre jandarmii. Dau inclusiv cu lacimogene, de-i culcă pe bieţii ţărani la pământ, mai ceva ca în 1907. Iar cei care îndrăznesc să vocifereze, mai primesc şi o amendă usturătoare, ca să ţină minte că a venit la târg. Iar dacă îndrăznesc cumva să şi protesteze, se mai aleg şi cu dosar penal pentru ultraj să înfunde puşcăria, mama lor de infractori.

Aşa că bietul gospodar, venit la târg să vândă cinstit rodul muncii lui de peste an, nu numai că nu se alege cu nimic, dar mai are şi de dat nişte bani, dacă are gura mare.

La prima vedere, haitele de controlori se poartă aşa pentru că lucrează în slujba noastră. Ne păzesc pe noi de rele. Ca să nu ne îmbolnăvim cumva dacă achiziţionăm un porc neconform cu standardele europene.

Este doar o primă vedere.

Pentru că ne punem, firesc, o întrebare. Motivul pentru care se confiscă porcii ţăranilor şi nu sunt lăsaţi să-i vândă, este că târgurile unde se strâng nu sunt autorizate. Dar de ce nu sunt autorizate? Cine nu a vrut să le autorizeze, deşi ele se ţin, tradiţional, înainte de Crăcicun sau de Paşti, de zeci de ani? Ce este aşa de greu să se amenajeze nişte padocuri demontabile şi o gheretă în care un tehnician veterinar să testeze carnea cumpărată?

Răspunsul la aceste frământări a venit ieri. O ştire ne anunţa cu bucurie că supermarketurile vor scumpi în următoarea perioadă carnea de porc la raft. Legea pieţii concurenţiale: cerere mare, creşte preţul.

Aşadar, de asta sunt împiedicaţi ţăranii să-şi vândă produsele. Mai ales că mulţi au anunţat că vor să ieftinească zilele următoarea kilogramul de carne. Ca noi să nu cumpărăm ieftin, ci mai scump şi să umflăm buzunarele stăpânilor marilor lanţuri internaţionale de magazine.

Cum de statul ţine partea supermarketurilor străine şi nu a ţăranilor noştri, aşa cum ar fi fost firesc? Simplu. Câtă şpagă poate să dea un ţăran amărât, cu o gospodărie din care abia trăieşte el şi familia? Mai nimic. Cel mult o găină, o damigeană şi aceea nu prea pântecoasă şi… cam atât. V-aţi întrebat câtă şpagă poate da un lanţ de mari magazine universale? Sute de mii de euro. Asta-i diferenţa. Restul e prosteală cu iz de varză de Bruxelles.

De aeea trebuie să i se dea în cap ţăranului. Să i se confişte carnea pe care o produce sau să-i fie aruncată în noroi. Orice, numai să nu aibă ce să vândă. Pentru ca noi, consumatorii, să fim nevoiţi să cumpărăm din supermarket. La preţul pe care îl fixează ei după bunul plac.

După tâmpenia cu ciobanii, care ţintea evident două obiective majore: unu, scoaterea producătorilor autohtoni de pe piaţa de lactate de la noi şi din Europa şi doi, mai grav, furarea de la ciobani a păşunilor alpine, una dintre puţinele bogăţii din ţara asta care a mai rămas în proprietatea românilor, se dă acum în cap şi ţăranului cu gospodărie individuală. Să nu se mai producă nimic în ţara asta.

Porcilor!