GUVERNUL, PRINS FĂRĂ RCA(1487)

Ieri, Capitala a fost blocată ore bune. Circulaţia în zona centrală a fost un coşmar. Artere închise, unele dintre ele mari bulevarde pe care se scurgeau zilnic zeci de mii de maşini, dar şi o defilare uriaşă, a mii de camioane care înaintau bară la bară cu viteza melcului pe centură, care oricum, şi într-o zi normală, este blocată.
Veţi spune că: „Ce ne interesează pe noi la Constanţa că o jumătate de zi nu s-a putut circula în Bucureşti? Că mii de camioane au blocat străzile. La noi, pe Litoral, s-a circulat”.
Da, s-a circulat, nu-i vorbă, dar să vedem cât o să se mai circule de-acum încolo. Şi nu numai la Constanţa, Bucureşti, Iaşi sau Timişoara. Ci în toată ţara.
Motivul protestului de ieri din Capitală al şoferilor, ne interesează pe toţi. Ne afectează pe toţi la buzunar. În mod dramatic aş spune. Este vorba despre creşterea preţului la RCA. O creştere pe care nu ai cum să o eviţi. Dacă se scumpesc biletele la meciurile de fotbal, asta e. Nu ai bani, stai acasă. Nu este obligatoriu să mergi la meci. Dar RCA-ul este obligatoriu. Vrei, nu vrei, trebuie să-l plăteşti, pentru că altfel nu mai poţi merge cu maşina. Ei bine, tocmai de acest vrei, nu vrei, se foloseşte statul ca să ne jecmănească. Ne-a prins cu spatele la zid şi ne împuşcă mortal cu RCA-ul.
Veţi spune că, aşa cum poţi trăi fără să te duci la meci dacă se scumpesc biletele, poţi trăi şi fără maşină. Celor care judecă aşa, le-aş spune că în Albania comunistă, înainte de 1990, cetăţenilor le era interzis să deţină autoturisme. Erau considerate obiecte burgheze. Acesta să fie obiectivul actualului guvern, cu acest nenorocit şi insuportabil RCA? Aducerea României anului 2015 la nivelul Albaniei anului 1990? Dacă da, sunt pe calea cea bună.
Dincolo însă de aceste considerente, suntem pe punctul de a mai juca încă o dată într-un film cu proşti, în care în rolurile principale suntem noi, cetăţenii.
Am jucat pe vremea cabinetului Năstase. Când domnul premier i-a făcut cadou lui Dinu Patriciu, rafinăria de la Năvodari. Rafinăria avea părţi bune, şi părţi rele. Partea bună era o creanţă de 70 de milioane de dolari, în Libia. Bani pe care Patriciu i-a încasat repede şi i-a băgat la buzunar. Partea rea era că rafinăria avea şi datorii către stat de peste 200 de milioane de dolari. Patriciu o „cumpărase” cu bune şi cu rele. Bunele le-a băgat în buzunar. Relele, Năstase le-a trecut în cârca noastră. Adică a trecut datoria rafinăriei la datoria publică. Aşa că Patriciu a luat banii din creanţe, iar noi, cetăţenii de rând, am plătit banii din datorii.
Aşa este şi acum. Falimentul celei mai mari firme de asigurări din România, „Astra”, are şi părţi bune, şi părţi rele. Partea bună este că Mişu Negriţoiu, şeful Autorităţii de Supraveghere Financiară are salariu de peste 14.000 de euro lunar, că la el mai lucrează soţi, soţii, amante, nepoate de demnitari, care ridică şi ei lunar 3-4 mii de euro net şi au supravegheat aşa de bine activitatea din piaţa asigurărilor, că „Astra” a dat faliment. Partea rea este că gaura lăsată în piaţa de asigurări se încearcă a fi acoperită, din nou, de către noi, oamenii de rând. Proştii de serviciu.
Numai că în acest caz, mai există şi o a treia parte. Este nasol şi pentru ei. Ieri, aproape 5 mii de camioane au blocat Bucureştiul. Liderii lor au fost primiţi de către Vasile Dâncu, care le-a spus din start că el nu este mandatat să angajeze în nici un fel guvernul. Poate că s-au întâlnit pentru ca sociologul Dâncu să facă un sondaj sociologic despre pararelismul roţilor din spate de la camion şi linia continuă de pe şosea. Dar şi mai nasol este că transportatorii au anunţat că mâine vor veni cu 10 mii de camioane. Să vedem mâine ce mandat n-are Dâncu, care atunci când mere acasă, la Cluj, se laudă că are fainoşag şi la Bucureşti este vice-prim-ministru.