Asasinarea presei române – ultimul act(1484)

Campania electorală pentru alegerile de anul viitor a început. Şi, după cum se ştie, nu există campanie, fără mijloacele de comunicare în masă. Politicienii însă, nu vor orice fel de mass-media. Mai ales în deficitul de imagine în care se află. O presă liberă, independentă, care are propriile-i mijloace de subzistenţă, în loc să fie folositoare celor care vor să prostească poporul şi să-i voteze, ar putea, din contră, să le dăuneze grav la candidatură. Aşa că s-a dat drumul la pus presa cu botul pe labe.
Se vorbeşte pe toate tonurile despre decredibilizarea clasei politice şi de nevoia imperioasă a înnoirii ei. Atenţie însă la cei care clamează asta, strigând din toţi bojocii despre re-înnoire? Fix politicienii cu cele mai vechi state în Parlament. Fix penalii care de mai bine de douăzeci de ani, umplu băncile din cele două camere ale Parlamentului. De ce fac asta? Simplu. Au simţit încotro bate vântul, mai ales după tragedia din „Colectiv”. Sondajele de opinie, arată clar că alegătorii s-au săturat de mutrele lor şi vor figuri noi şi partide noi. Ori ei, cei vechi, nu vor să se dea de-o parte din scaunele de parlamentari. Aşa că au nevoie de o presă aservită, care să le măsluiască trecutul, care să-i vopsească în politicieni noi, care să se facă că nu bagă de seamă duhoarea de usturoi pe care o răspândesc şi să-i prezinte drept fecioare care „nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Culmea tupeului, spun că este rău în ţară, fără însă să spună şi cine a produs acest rău. Închipuiţi-vă o companie a lui Geoană, sau Blaga, sau Dragnea, în care vin şi spun că sunt politicieni noi. Ar fi ca nişte fete de pe centură, care afirmă că sunt virgine. De fapt, despre virginitatea politică a lui Geoană, Blaga, Dragnea şi alţii asemenea, nu poate să vorbescă decât o presă aservită, care să le ciugulească din palmă..
Opera de distrugere a presei libere din România a început mai demult. Mai exact, în primii ani de după Revoluţie. Prima care a fost pusă pe chituci a fost presa scrisă. Ori de câte ori nu îi convenea ce se scrie despre el sau despre Ion Iliescu de către presa de opoziţie, Nicolae Văcăroiu, prim-ministru în anii 90, tăia hârtia. Toate ziarele se aprovizionau de la acum defuncta fabrică de hârtie de la Letea, Bacău. Când nu trebuia să apară anumite jurnale, brusc se defecta maşina care producea hârtia de ziar şi nu mai era pe ce tipări. Când redacţiile au început să-şi aducă hârtie din import, s-a trecut la etapa a doua. Ziarele au fost cumpărate de indivizi care, după câteva luni, le-au închis fără regrete, pentru că banii pe care au cumpărat jurnalele erau din furat de la stat. Aşa au rămas în România doar câteva publicaţii, majoritatea în mediul virtual, iar cele care mai apar pe print au tiraje nesemnificative. Deci, nu pot fi formatori de opinie. Nu este nici un pericol dinspre ele pentru „politicienii noi”.
Zilele trecute, s-a trecut şi la lichidarea televiziunilor şi a radiourilor. O presă liberă, trăieşte strict din contractele de reclamă. La noi, încă nu eixstă o economie de piaţă adevărată, deci nu există nici o concurenţă reală. Ca urmare, nu există nici o piaţă de publicitate.
Singura piaţă în care există cât de cât o concurenţă, adică generatoare de publicitate, este cea a medicamentelor. Vă puteţi da seama singuri, după numărul enorm de farmacii din fiecare localitate. De multe ori, sunt aşezate şi câte trei prăvălii una lângă alta. Şi toate merg. Şi la televizor, ponderea în calupurile de publicitate, mai mult de 90 la sută, o constituie reclamele la medicamente şi suplimente nutritive. Ei bine, zilele trecute, Parlamentul a votat o lege prin care se interzice publicitatea fix la medicamente şi suplimente alimentare. Geaba protestele televiziunilor. Geaba protestele CNA-ului. Legea a fost votată, tăindu-se astfel, practic, singura sursă reală de venit a televiziunilor.
Consecinţa nu poate fi decât una singură. Lipsite de mijlocul firesc de finanţare, posturile tv vor ajunge să ciugulească din palma celor care vor acum să se rebrenduiască, să se revopsească în politicieni noi, ca să mai prostească încă o dată alegătorii. Care vor plăti din banii furaţi în mai bine de douăzeci de ani, de când tot sunt politicieni noi, care au de fiecare dată la alegeri, soluţii pentru redresarea ţării.