Lui Ioan Oltean, i-au scos broasca, dar…i-au băgat morcovul!(1844)

Ioan Oltean este victima propriilor săi polipi, pe care, din diverse motive, inclusiv interesul naţional, precum Oprea, nu i-a operat la timp. Lăsaţi de izbelişte, polipii domnului Oltean s-au dezvoltat vertiginos după modelul zidului care a împărţit Berlinul în două. Orice tentativă de a-i rezolva prin dictatură, adică, zic, cu degetul arătător, a eşuat lamentabil...Dincolo de dezavantaje, există şi o parte bună a lucrurilor. Indiferent de conjunctura politică, a vorbit şi a cântat tot timpul pe nas. Cu sau fără polipi originali, Ioan Oltean a dovedit că are vocaţie de preot, fiind văzut adeseori în timp ce cutreiera la pas curtea bisericii sau cimitirul aferent. În definitiv, nu el şi colegii lui de partid, cu portocaliul lor pe post de doliu,au îngropat ţara în cenuşă? Poate că le stătea mai bine, alaiului lui Boc, ca gropari, dacă tot îi plac domnului Oltean reculegerile prin cimitire... Polipii l-au propulsat, fără concurs, în corul bisericii, fiind adeseori pus să interpreteze pe nas partituri ale Puterii. Acum, aud, spre surprinderea mea de simplu cetăţean, că dumnealui nu se reculegea în curtea bisericii din Chitila, ci, ca să vezi!, aştepta să fie miluit! Chestia e că nu din ceruri, ca de ziua aviaţiei, ci direct de pe pământ! De către diverşi pământeni mânaţi de anumite interese! Culmea, exact aceleaşi interese pe care dumnealui le combătea ca justiţiar de ocazie sau când se tăia panglica pe undeva… Sigur, prin diverse şmecherii ieftine, îşi lăsa electoratul cu gura căscată pe cer, după care, evlavios din fire, se lăsa miluit vrac, după cum susţin cei care îl anchetează la DNA. Al doilea moment teribil din viaţa lui de politician şmecher şi uns cu toate alifiile, dar profund marcat de statutul lui de provincial insipid, l-a scos definitiv din anonimat. În condiţii neelucidate, a înghiţit o broască râioasă, care tocmai evadase de la cursurile de vară ale PSD...De fapt, nu o înghiţise,ca pe o pomană electorală, dat fiind faptul că râioasa îi rămăsese în gât, pe acelaşi raft cu mărul lui Adam.Se pare că la mijloc a fost vorba de un banal accident de picnic. Ioan Oltean a adormit pe pajiştea verde de acasă şi broasca i-ar fi sărit direct în stomac! S-a trezit omul cu broasca-n gură! E drept, alţii, mai puţin dotaţi, în materie de şmecherie, decât Oltean, au fost mult mai norocoşi...De pildă, un anume Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă, a fost prins cu o raţă în gură! Sigur, şi broasca are şarmul ei personal, dar, desigur, o raţă rămâne o raţă... Din acel moment al înfrăţirii, lui Ioan Oltean i s-a spus “ Omul cu broasca” Până să afle că fac parte din partide cu doctrine total diferite, cei doi s-au înţeles de minune, prezentând împreună diverse scheciuri şi programe electorale. Inclusiv în campania electorală a preşedintelui Iohannis, care, acum, s-a trezit cu ditamai muscoiul pe nas! Şi pe ăsta nu-l sperii doar cu pliciul…Cei doi, omul cu broasca, se completau de minune. Era ca la dresura de cai. Când Oltean pe şa, când broasca deasupra şi invers...Se strâmbau la public, îşi băteau dosul cu palma şi strigau diverse strigături. De foarte multe ori,în funcţie de conjunctură, se luau reciproc la palme. Broasca se plimba lejer prin gâtul tunel al marelui politician pedisto-liberal. Intra şi ieşea prin urechile acestuia. Punea coarne la toată lumea. Dădea flituri din toate poziţiile. Lua, ca orice broască râioasă din politica noastră, decizii de capul ei. Ceea ce l-a enervat pe domnul Oltean, căruia i-a rămas râioasa în gât...Noroc cu “ chirurgii” de la DNA…I-au scos broasca râioasă din gât, dar, în schimb, i-au băgat morcovul! Ştiţi dumneavoatră unde...