Werner Klaus Iohannis şi posibilitatea de a dramatiza aruncatul pernelor în aer(1850)

,,Aruncaţi pernele în aer, vă las să vă-nvârtiţi în jurul vostru, în jurul punctului de maximă gravitaţie; cine ratează să încerce iar, uite aşa, ca mine, şi mai sus, şi mai cu viteză învârtiţi-vă, să simţiţi cum creşte excitaţia“, aşa am avut impresia că a strigat pe holurile palatului Cotroceni cel ce-şi câştigă existenţa de pe urma unei cariere profesorale, politice, literare (aici celebrii scriitori ai timpului îl admiră fără rezerve, şic!), nu ştiu, încă mai explorez stările mentale ale preşedintelui Werner Klaus. Iohannis, în timp ce acesta anunţa o direcţie fertilă a ideologiei liberale româneşti, care trăieşte din eşuări, şi cerea azi extirparea conţinutului unei fişe medicale a premierului Ponta Victor, din care ar lipsi frumosul, un ton din Iliada. Le-o trebui pentru a-l descoperi şi înţelege pe Homer ceva timp, îmi spun în sinea mea, de la mine eu nu am de unde le da, un duplicat la cheia filosofiei politice sau acea ingenuitate zgomotoasă când visul şi realitatea îşi schimbă succesiv consistenţa? Cine ştie?

Frica de a nu prinde pernele aruncate în aer, în timp ce-şi schimbă locurile, de către consilierii prezidenţiali Gorghiu Alina şi Blaga Vasile, i-a făcut pe aceştia, împreună cu W:K:Iohannis să improvizeze pentru ca toată lumea de pe holurile palatului să se destindă înaintea şantajului cu plevuşcă, calcani şi uger de purcică, cum că ei înţeleg întotdeauna prea târziu ca să mai surprindă faptele în actualitatea lor, că nici fruntea nu le-asudă, în carnea lor curgând mai mult lapte decât sânge.
Cu destulă rapiditate, din dealul Cotrocenilor s-a anunţat că preşedintele vrea să controleze această mişcare, a citirii unei fişe medicale, (au, ce rimă!) dar că mai are nevoie de un element, dar care să nu creeze panică printre coechipierii săi anume, ceva care să rupă cercul aruncătorilor cu perne şi să instaleze în mintea lor un sentiment de încântare, chiar dacă în toate improvizaţiile, spun profesioniştii acesteia, se aplică un principiu potrivit căruia nu e bine să întrerupi o improvizaţie în plină desfăşurare. Aşa cum se întâmplă la Cotroceni. Sau în celebrele întreceri de sumo.

Aşadar, a strigat W:K:Iohannis, fiţi atenţi la ce presupune exerciţiul de citire a unei fişe medicale a premierului nostru: o disciplină oratorică proprie captatio benevolentiae şi culturii oficiale rezumată în reprezentaţia dată de după perdele, aşa cum vă cerea prozatoarea Tatiana Niculescu Bran după ce a rescris aici romanul despre cazul exorcizării de la Tanacu, exersarea secvenţei acrobatice cu fluiere şi chimvale, ca oameni ai bunelor intenţii şi elegantelor costume asortate cu etichetele ininteligibile ale autorităţii personale, purtarea cu demnitate chibzuită a măştilor impuse de tradiţia liberală şi nu cea din tradiţia balineză. Apoi, nu uitaţi că cititul este în legătură directă cu expresia ochilor voştri şi nu cu cea a electorului, ale cetăţeanului demn de cinstire ale cărui experienţe în ale cititului se cuvine a vi le asuma dacă reuşiţi să luminaţi problemele lui exact aşa cum rezultă ele dintr-o fişă medicală, fie ea şi a premierului. Vă asigur că bucuria voastră finală va stârni un entuziasm general, va fi izvor de energii, cum mi s-a întâmplat şi mie pe când întorceam ceasul de masă moştenit de la bunicul meu şi pe care vi l-am arătat încă din campania electorală pentru ,,România lucrului bine făcut“, chiar dacă nu aveţi talentul, se vede că nu prea faceţi repetiţii, de a scăpa din capcana ridicolei eficienţe parlamentare.

Desigur, şi alţii m-au rugat, fără a urma să le observ prezenţa, în timp ce noi declamăm, de-aici de la Cotroceni, în linişte, poeme din Homer şi Vergiliu sau în hohote satirele măreţe din Decimus Iunius Iuvenal, să-i primesc să se bucure şi ei de asemenea petreceri însufleţite de aruncatul pernelor în aer în timp ce ne învârtim, îmbujoraţi, în jurul axei noastre strategice, chiar dacă ne-am boţi hainele căzând aruncâdu-ne spre ale prinde lăsând grijile patriei deoparte căci, vorba aceluiaşi Iuvenal, ,,Bucuriile vieţii, mai de preţ, sunt cele rare“.
Şi-apoi, strunindu-şi glasul şi arucând ultima pernă în aer după ce a pus frâu mâniei sale cititind ultima filă a fişei medicale a premierului Ponta Viorel, a-ntrebat W.K..Iohannis: Nu mi se cuvine mie ce-şi îngăduie bogaţii? Înapoi nu am ce da din prea-plinul râzătoarelor libaţii.