Începe Postul Mare pentru ortodocși(639)


Duminică, 22 februarie, începând cu ora 9.00, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia Sfânta Liturghie la Catedrala arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța. Tot aici, începând cu ora 16.00, arhiepiscopul Tomisului va oficia slujba Vecerniei, urmată de Rugăciunea de intrarea în post.

Luni, 23 februarie, în Biserica Ortodoxă începe Postul Mare. În prima săptămână, în zilele de luni, marţi, miercuri şi joi în biserici va fi oficia Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, iar de miercuri se săvârșește Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite.

Ierarhul Tomisului va oficia Canonul cel Mare la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” în zilele de luni și marți, începând cu ora 16.00, iar miercuri și joi de la ora 16.45. Referindu-se la textul Canonului Sfântului Andrei Criteanul, IPS Teodosie apreciază: „Sunt cuvinte de nădejde, pline de căinţă prin care noi sperăm ca suspinurile, lacrimile, credinţa, rugăciunea şi jertfa postului nostru să ajungă la Jertfelnicul cel mai presus de ceruri, al Dumnezeului celui în Treime lăudat şi slăvit”.

Sfântul Andrei Criteanul, autorul canonului care-i poartă numele, s-a născut la Damasc în jurul anului 660, într-o familie creştină, de la care a primit o educaţie aleasă. Mai târziu a devenit monah în „Frăţia Sf. Mormânt” de la Ierusalim, fapt pentru care a fost supranumit şi „Ierusalimiteanul”.
Este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice, renumit fiind Canonul cel Mare, una din slujbele importante din perioada Postului Sfintelor Paşti; este un canon de pocăinţă, un lung imn liturgic (250 de tropare) alcătuit din cântări prin care cerem milostivirea lui Dumnezeu. Sfântul Andrei Criteanul a murit în anul 740, când se întorcea de la Constantinopol spre Creta. Mormântul său se află în localitatea Eresos din insula Mitilina (Lesbos).

Miercuri, 25 februarie, IPS Teodosie va oficia Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, de la ora 8.00.
Liturghia darurilor mai înainte sfinţite, redactată de către Sfântul Grigorie Dialogul (540-604 d.Hr.), este oficiată, în perioada Postului Mare, de luni până vineri (în afara zilelor notate în calendar drept aliturgice).
Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este o Vecernie combinată cu rugăciuni de pregătire a Darurilor și primirea Sfintei Împărtășanii de către credincioși. Poartă acest nume deoarece Sfântul Agneț (Sfântul Trup) este scos din duminica anterioară oficierii Liturghiei darurilor mai înainte sfințite. În timpul acestei slujbe nu se face pomenirea morților, de aceea rugăciunile pentru cei răposați sunt făcute sâmbăta.

Postul Mare, cale spre Înviere

De luni, 23 februarie, creştinii ortodocşi vor intra în Postul Paștilor, cel mai îndelungat şi restrictiv din cursul anului. Acesta începe după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai şi ţine șapte săptămâni, ultima fiind cunoscută drept Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare.
În afara postului alimentar, perioada reprezintă un răgaz de pregătire duhovnicească intensă pentru sărbătoarea Învierii Domnului.
Postul Mare este cel mai important din întregul an pentru Ortodoxie. Este o perioadă de pregătire intensă, prin rugăciune și fapte bune, pentru marea sărbătoare a Paştilor. În acest răstimp credincioşii se supun unui proces de purificare pentru a primi Sfintele Sărbători cât mai curaţi din punct de vedere sufletesc.
Postul mare, aşa cum mai este cunoscut în popor, nu a fost întotdeauna aşa de lung. Cea mai scurtă perioada cunoscută în istoria Bisericii a fost de o săptămâna, cea pe care astăzi o numim Săptămâna Patimilor. După Edictul de la Milan, 313, în care Sf. Constantin cel Mare a declarat Creştinismul drept o religie liberă, foarte mulţi păgâni au fost atraşi de religia lui Hristos şi au dorit să se boteze. Autorităţile Bisericii au hotărât atunci înfiinţarea unei şcoli catehetice, pe o durata de 40 de zile înaintea săptămânii Sfintelor Patimi, în care cei ce doreau să fie botezați se pregăteau teoretic și practic. De atunci cele 40 de zile de pregătire, împreună cu Săptămâna Mare au format cele șapte săptămâni de Post de astăzi.
După o examinare în prealabil, cei pregătiţi în şcoala catehetică erau botezaţi în noaptea de Paşti, cu puţin înainte de săvârșirea Sfintei Liturghii. Astfel, când se proclamă Învierea, cei botezaţi simţeau că sunt părtaşi la moartea şi Învierea Domnului Hristos.
Mai târziu, când creştinii au început să-şi boteze copiii, numărul adulților botezaţi a scăzut şi, astfel, practica botezului în Noaptea Învierii s-a pierdut. Biserica a păstrat însă perioada de 40 de zile de post, împreună cu Săptămâna Mare, în care postul se intensifică.
După Săptămâna Brânzei, în care creştinii renunţă la preparatele făcute din orice fel de carne, în Duminică Izgonirii lui Adam din Răi credincioșii care ţin post vor renunţa şi la brânză, lapte, ouă şi peste.
Postul înseamnă nu doar abținere de la anumite alimente, ci şi îndreptare sufletească prin rugăciune, spovedanie şi fapte bune. În Biserica Ortodoxă sunt rânduite, pentru această perioadă, diferite slujbe speciale care le oferă credincioşilor ocazia de a trăi împreună cu Hristos și de a regreta păcatele făcute. Postul alimentar, împreună cu cel spiritual, reprezintă o luptă împotriva diavolului, împotriva slăbiciunilor lumeşti, ajutându-ne să înviem împreună cu Iisus Hristos.
Toate slujbele specifice acestei perioade, Canonul cel Mare, rugăciunea Sf. Efrem Sirul, Lirurghia Darurilor mai înainte Sfinţite, sunt marcate de tristeţea omului, exilat departe de Dumnezeu, dar această tristeţe este înlocuită de bucuria întâlnirii cu Hristos, pentru că sâmbătă şi duminică sunt săvârşite Liturghiile euharistice, Liturghia Sf. Ioan şi Liturghia Sf. Vasile.
Postul cel mare este încheiat cu Săptămâna Patimilor, perioadă în care creştinii trăiesc împreună cu Iisus Hristos Cina cea de Taină, alături de cei 12 Apostoli, rugăciunea din grădina Getsimani, judecata în faţa lui Pilat, jignirile, bătaia şi răstignirea pe cruce, urmând ca în noaptea Învierii creştinii să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Înviat.
În sensul beneficiului credinciosului de pe urma postului ne explică şi Sfântul Apostol Pavel în cea de-a doua sa Epistolă către Corinteni: „Cu cât se strică omul nostru din afară, cu atât se înnoieşte cel dinăuntru” (2 Cor. 4, 16). De aceea, credincioşii trebuie să primească perioada postului cu bucurie, pentru că aceasta întăreşte sufletul, îl curăță, îl face mai uşor şi îl ajută să se ridice mai presus de plăcerile şi dulceţile acestei vieţi şi să guste din fericirea adevărată, cea spirituală. 




jooble.org