În timp ce Poliţia doarme în ghete, păgubiţii sunt obligaţi să se joace de-a hoţii şi vardiştii...(1193)


Uneori, prezenţa, în propria ta locuinţă, a unui hoţ, devotat principiilor sale, „Fură şi nu te uita”, îţi poate schimba radical metabolismul. După cum societatea ţi-o cere, te face mai bun sau mai rău, mai dulce sau mai acru... Sigur, pentru nimeni, firesc, nu este o plăcere să dea nas în nas cu infractorul! Care infractor, se ştie, nu e om de omenie! Hoţia ca hoţia, dar să vezi birocraţia! Dacă, firesc, chemi Poliţia, aştepţi mult şi bine! Aflu că întârzierea, care este premeditată, face parte dintr-un amplu program de reeducare a păgubitului, precizez, în sensul reconcilierii după principiul de bază „Vorba dulce mult aduce” Da cu lucrurile mele furate ce faceţi? După o oră de aşteptare, cu răbdarea călită la foc iute, eşti tentat să te laşi păgubaş. In acest moment intervine umanizarea lentă prin exemplul personal. In definitiv, şi hoţul casnic este om şi nu pom! Ca atare, trebuie să trăiască şi să crească pe lângă contribuabilii naivi, care, încă, mai cred în serviciile Poliţiei! Cu fiecare minut de întârziere, te integrezi în programul de reconciliere cu cei care sunt în stare, ziua în amiaza mare, să-ţi dea în cap! Pentru ce? Pentru câteva bulendre, o plasmă, un laptop, mă rog, mărunţişuri... Trecerea relativă a unui spărgător de locuinţe prin viaţa ta lasă urme birocratice adânci. Surprinzător, greul începe abia după sosirea poliţiştilor criminalişti, parşivi, solişti, mă rog, cum vrei să le spui! Cum, de regulă, hoţul nu este prins în veci, în zona „Brotăcei”, strada Sucevei, blocurile „U”, la geamie etc., trebuie să te înarmezi cu răbdare şi multă gumă de mestecat. In timp ce hoţul, gata reconciliat, zburdă prin zonă, tu, păgubitul, eşti supus la un amplu şi plictisitor test birocratic! Asta, nu-i aşa?, ca să-ţi bagi minţile în cap şi să nu mai apelezi, pentru orice fleac, la 112 ! Ca şi cum şi-ar fi înscenat furtul, păgubitul este supus unui veritabil tir de întrebări dintre cele mai indiscrete cu putinţă. De pildă, ca la recensământ, o doamnă este întrebată dacă e sau nu divorţată! Cu cine? Da de ce! De când? Si ce intenţii ai? Deduc că hoţul cu pricina, care, repet, în veci, nu o să fie prins, are o strânsă legătură cu anunţurile matrimoniale. In ton cu priorităţile stabilite de anchetatori, urmează: foaia matricolă, la ce vârstă ai avut pojar sau tuse măgărească, pe cine bănuieşti că ar fi tentat să te lase în fundul gol, dacă ai facultate sau nu şi de ce! Cât timp şansele ca infractorul să fie prins sunt minime, toate aceste chestionare sunt de-a dreptul inutile. In faţa ineficienţei consacrate cu care ne-au obişnuit poliţiştii constănţeni, excesul de birocraţie e o dovadă de prostie. Păgubiţii, beşteliţi bine, răspund la întrebări, ca la circulaţie, iar hoţii îşi fac nestingheriţi de cap! Uneori, ai impresia că sunt trataţi ca şi cum ar fi monumente ale naturii. Ocrotiţi natura infracţională!




jooble.org