Cât costă un post de ministru?

Cât costă un post de ministru?(933)


Aflăm, mai nou, că un post de ministru se poate obţine, la prima strigare, cu 5-6 milioane de euro, preţ negociabil, indiferent de culoarea politică, studii, naţionalitate sau stare civilă. De la această ofertă la negru, preţurile au luat-o razna. In pas cu valoarea monedei europene sau, mai nou, a francului elveţian, mercurialul se schimbă în funcţie de azimutul dat de bişniţarii politichiei. Au transformat unii politica într-un imens talcioc, unde, culmea, posturile de conducere din diverse ministere sunt scoase la vânzare! După ce bişniţarii au început să se dea reciproc în gât, vehiculând sume de-a dreptul astronomice, au ieşit la iveală elementele constitutive ale negoţului mizerabil cu posturi şi funcţii importante. In ciuda probelor existente, diverşi tupeişti continuă să pozeze în cei 40 de mucenici, ca şi cum nici usturoi nu au mâncat şi, ca atare, nici gura nu le miroase! Samsarii politichiei noastre vând orice, bani cu punga să iasă! Oferta e diversă. In preajma alegerilor, găsiţi pe tarabe oferte dintre cele mai tentante, poziţii privilegiate în deputăţie, senatori sau locuri de consilieri locali. Marfa nu se pipăie, dar totul este pe alese. Evident, la preţuri greu de imaginat pentru românul de rând... Credeţi că doar domnul Cocoş umbla cu sacoşa plină cu euroi printre negustorii de ocazii politice! Sunt partide care funcţionează ca la piaţă. Au tarabe şi propriul mercurial. Vrei să ajungi în Parlamentul României? Scoate banul! Voturile se cumpără vrac. Asta este altă faţă a negoţului ordinar cu podoabe ale Puterii, inclusiv cantitatea aferentă de lapte şi miere. De pildă, pentru unii, e un moft ascensiunea odraslei de a ajunge în politică pe locurile din faţă. Tata plăteşte oricât! Maşina de lux se asortează de minune cu postul de senator al României. Nu contează cât costă! Din această cauză, Parlamentul României musteşte de-alde Goe, izvor de mediocritate şi incompetenţă. Banul îţi dă poziţia dorită, dar nu şi mintea necesară pentru a decide soarta unei ţări... Investesc unii sume astronomice în politică şi bat din pinteni după profit... Cu o nesimţire crasă, fac bişniţă cu voturile celor care i-au ales, punându-şi toate speranţele în promisiunile lor electorale... E un fel de Caritas politic. Toţi golanii politichiei vor să scostă dublu! In rest, potopul!




jooble.org