Un liberal de stânga şi păsărelele lui Ponta

Un liberal de stânga şi păsărelele lui Ponta(1404)


Cu cacofonia de rigoare prinsă-n păr, Victor Ponta, ca candidat, merită cu prisosinţă primul loc la categoria „Somnoroase păsărele”. Tratat, la Cotroceni, ca pisicuţ, a reuşit să realizeze prima simbioză fonetică dintre pasărea frumos cântătoare şi felină. Pe înţelesul tuturor, ba ciripeşte pe sub plopii fără soţ, ba îşi ascute ghearele pentru viitorul apropiat...Pe lângă viitorul îndestulat promis alegătorilor, există şi un viitor apropiat, spre surprinderea naivă a unor cetăţeni, în care pisicuţul o să zgîrie rău! Somnoroase, somnoroase, păsărelele, dar sunt şi vigilente! Cu trilul său inegalabil, a reuşit, în materie de promisiuni deşarte, să adoarmă pe jumătate un procent însemnat din naţiunea înconjurătoare. Alergând, precum Paganel, cu plasa după fluturi imaginari, şi-a adjudecat voturile somnambulilor. In turul doi al alegerilor prezidenţiale, Victoraş mizează pe efectul balnear al somnoroaselor păsărele. Când doarme, clasei muncitoare nu-i este foame! Klaus Iohannis merită trofeul „ Tăcerea-i de aur”, fiind singurul candidat bănuit că dumnealui comunică doar din buric. Accentele care vin din coşul pieptului, când încearcă să construiască o propoziţie, pun la îndoială originea sa nemţească. Sunetele emise pe cale bucală seamănă mai mult cu un sfert din strigătul de luptă al samurailor...Reproduc, pe scurt, una din declaraţiile sale de candidat: „ Inţâ...gde...ga...îngâ, bre...” Din păcate, lipsa translatorului din acest material mă determină să citesc pe pipăite respectiva frază. Presupun că este vorba despre sloganul „ Cuvinte puţine, fapte multe”... Iată şi celelalte lozinci nemţeşti folosite în campania electorală: „ Meditaţii puţine, case multe”, „ Adopt, adopt, câte opt”, „ Confruntare dacă vrei, trebuie să mă iei”...Poziţia cu dinţii în sus, după principiul „ Mie îmi plouă în gură”, trădează, în cazul Iohannis- şase case, o oarecare vulnerabilitate. Sau poate că i se trage de la excesul de consoane, motiv pentru care, de cele mai multe ori, discursul său sună ca un mârâit prelungit...Avantajul unui astfel de discurs- nu poate fi contrazis! In privinţa trofeului „ Tăcerea-i de aur”, pe scurt, se cuvine să facem câteva precizări. O fi tăcerea lui Iohannis de aur, dar nu ştim câte carate are şi dacă este trecută în declaraţia de avere. La lichidităţi, am depistat un singur cont, dovada ghinionului moştenit de Iohannis, unde a fost depusă punguţa cu doi bani a unui cocoş obişnuit. Precizez,fără nicio legătură cu cocoşul doamnei Udrea. Măcar de-ar da ora exactă corect! Autentic liberal de stânga, domnului Tăriceanu i se cuvine diploma „ Un ciolan de prim ministru pe contrasens” Reamintesc că domnia sa a intrat prima oară pe contrasens cu motocicleta. De când i s-a promis, ca la retrocedări, postul de prim ministru, o ţine langa cu stânga pe contrasens, tăvălindu-se,în exces, în faţa lui Ponta, noul „ tătuca” al PSD, că şef sună nearticulat şi îngrozitor de banal...” Cu paraşuta, la Paris, birjar!” Sub acest generic, Elena Udrea a debutat în cinematografia de partid, făcând diverse filmări...Astăzi, dacă nu ştii să faci filmări ca lumea, de pildă, pe tema serviciilor secrete, rămâi un simplu figurant în politică! Elena a cultivat cascadoriile cu paraşuta şi merele verzi din statutul partidului, a folosit andrelele în serialele de capă şi spadă, a reintrodus în sistem spionajul cu acoperiţi şi descoperiţi. Ca actriţă de partid, a interpretat la perfecţie rolul lui Traian Băsescu în societate. In cei zece ani de filmări, Elena Udrea s-a bucurat de o profundă protecţie din partea preşedintelui, încât, la un moment dat, a devenit sosia lui blondă! Alegerile prezidenţiale din acest an au intrat în istorie datorită numărului mare de figuranţi. Nici cei doi politicieni ajunşi în finală nu sunt mai breji, dar, până la urmă, e musai să alegem un preşedinte!




jooble.org