Senatorul Șerban Nicolae și teza potrivit căreia cenzura împotriva presei nu înseamnă declinul democrației

Senatorul Șerban Nicolae și teza potrivit căreia cenzura împotriva presei nu înseamnă declinul democrației(897)


 O vorbă veche spune că nu poți trăi fără griji, astfel ai da dovadă de iresponsabilitate. Desigur, grijile tale. Dar când începi să duci și grija altora, ce devine iresponsabilitatea mai ales când se încearcă și o mascare josnică de natura argumentului juridic? O aștepta Șerban Nicolae, care se plimbă prin PSD de vreo paisprezece ani, actualmente senator,ca primii predicatori ai nefastei propuneri de modificare a articolelor 276 și 277 din Codul Penal să fie chiar colegii de partid care se bazează pe capacitatea faptelor de a vorbi de la sine, adică pe mărturia indirectă – caz în care autorii lor neaflându-se într-o sală de tribunal nu pot depune mărturie, așa că nu pot fi interogați nici măcar de cei ce cu bună credință i-au ales, ca pe niște apostoli, să le reprezinte interesele în forumul nației - ca să aibă confirmarea că n-a decăzut într-atât în virtuțile sale advocățești încât modul său de gândire să ne arate că e departe de a fi sistematic și coerent, și că el se revendică din idealurile și practicile democrației. În fapt, nu sprijină, deși estesenator, nici măcar statul democratic pentru că nu dorește maximizarea libertății și dreptății, deci nu cunoaște concepția despre libertate într-un stat de drept și, dacă reflectăm mai bine observăm că principala garanție a exercitării acesteia este aceea că reguliletrebuie să se aplice și celor ce le stabilesc și că nimeni nu poate să acorde exceptări; ar fi vorba atunci de un regim al legilor generale și egale pentru toți, un regim de leges, în accepțiunea termenului latin pentru legi, ca opus lui privi-leges. Că avem motivele, prilejulși mijlocul de a dovedi că mărturia ,,apostolică” nu este doar înșelătoare ci și periculoasă, și că noi am putea fi martorii ostiliîmpotriva martorilor lor oculari prietenoși, bine intenționați care cunosc în amănunt până și evenimentelemajore ale lucrării și morții lui Isus, este foarte adevărat. Poate această cunoaștere să le permită manipularea voită a faptelor parlamentarilor, implicarea într-o înșelătorie pornind de la ideea că judecătorii pot analiza chiar și o mărturie de mâna adoua pentru a-i stabili valoarea de adevăr, în pofida faptului că și gimnastica noastră mentală poate crește în proporție numerică cu numărul celor implicați în această manipulare. Și atunci, întreb: o exista pasiune și imaginație în noua industrie oceanografică, în sensul că senatorul Șerban Nicolae vrea să se scufunde în ierarhiile verticale ale birocrației politice ca angajat la stat pe termen lung, după cum constat, o exista atașament față de directiva partidului cum că ,,hai să-i speriem pe jurnaliști, să-i amendăm, să-i băgăm la închisoare, să le stricăm viitorul, familiile pentru că toată- ziua-bună-ziua ne amintesc că în fața legii toți suntem egali, ca să vezi ce-ndrăzneală”!, o exista din partea aceluiași o atitudine de angajare necondiționată față de organizația de partid și o implicită recompensă prin aprecierile capacităților sale intelectuale de specialist profesionist și satisfacțiile pe care i le procură munca fără criterii de performanță, s-o crede un om al viitorului ca făcând parte din ad-hocrația de azi, dar vreau să-i amintesc ironicului senator Șerban Nicolae că există un sens al acțiunii sale în care, dacă parafrazez un pasaj din Ferma animalelor a lui Orwell, descifrez că toate drepturile omului sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele. În alți termeni, dacă parlamentari fiind vă considerați mai presus de cei ce v-au dat votul de încredere pentru un mandat de patru ani aveți impresia că cineva vă invidiează și râvnește pe nedrept la libertatea voastră constituțională și vă citează antecedente din dosarele de luare de mită, de trafic de influență, de spălare de bani sau asociere la grupuri de crimă organizată în ani de zile, adică nu vă mai ajung pământul – grăbiți-vă să cumpărați că nu se mai fabrică! vorba lui Mark Twain -, banii, poziția socială, agențiile guvernamentale și spiritul de aventură, atunci și drepturile jurnaliștilor sunt mai drepturi decât ale voastre,în a vă căuta și arăta lumii cât de găunoși ați fi, oricât vreți să replicați în public că nu intrați în sectorul actualității, că sunteți bine intenționați și că ,,pe acestea trebuia să le faceți și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute”, cum spunea apostolul Luca, într-o mărturie biblică. Așa că arma cenzurii folosită împotriva presei vă defavorizează chiar dacă ați vrea ca toate informațiile ce vă privesc să treacă pe la birourile voastre de presă. A nu se uita, însă, că libertatea presei ne privește pe toți.

Șerban Nicolae – un părerist

Teama de controlul presei a sistemelor puterii arbitrare ale partidelor din parlament și aducerea lor în atenția opiniei publicului dă frisoane, și atunci ce și-au zis acestea, ,,hai să-i mai domolim, să nu mai pătrundă prin apărarea noastră și să ne bombardeze imaginea până la degradare de parcă noi n-am fi oameni cu coduri rafinate, să nu mai facă din noi flux de știri sau avalanșă de best-seller-uri care să se vândă cum nici n-am sperat, așa că hai cu jurnaliștii incomozi la zdup”. Propunând modificarea articolului276 din Codul Penal, astfel că,,declarația publică cu caracter nereal, făcută cu intenție, la adresa unui judecător, a unui complet de judecată sau aunui organ deurmărire penală, făcută cu scop deintimidare a acestora, de oricare dintre părți, direct sau prin reprezentanți autorizați, în legătură cu instrumentarea unei proceduri aflată în curs de desfășurare se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă”, senatorul Șerban vrea săfie diminuate și pedepsite dreptul la libera și corecta informare a cetățenilor, credința care are la bază ideea că toate valorile pozitive de care oamenii sunt atașați sunt derivabile unele din altele și convins fiind că nu are nicio responsabilitate față de asanarea și progresul autentic al societății, ca ideal istoric pe termen mediu măcar, devine el însuși un părelnic, un cetățean mediocru care contribuie la mediocrizarea rețelei de parlamentari devorată de ambiții politice și de ranchiuni personale, și să nu-i mai catalogheze pe jurnaliști drept niște părelnici de-o abominabilă răutate care nu știu despre ce e vorba când se exprimă în spațiul public vizavi de propunerile sale.De fapt, cine pe cine urmărește a intimida? Să nu uităm că ambele amendamente au fost împinse fără pic de rușine în Senat, deși primiseră negație din partea Comisiei juridice a acestuia, al cărei membru este și senatorul despre care vorbesc. Dar știți cum este, când un carnasier simte gustul sângelui cu atât mai mult vrea să-și sfâșie prada! Apoi, el vrea să ne reamintească, cu agresivitate, faptul că libertatea parlamentarilor nu trebuie restrânsă, pentru că ei sunt potentații zilei,ci doar aceea a jurnaliștilor, a cuvântului scris pus împotriva declarațiilor lor din dosarele de urmărire penală. Pentru asta nu are considerația mea. Să vedem și 277 Cod Penal în forma actuală: ,,Dezvăluirea fără drept, de informațiidintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdicție este impusă de legea de procedură penală, se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă”. Constatăm că avem martorul, expertul sau interpretul. Mai este nevoie și de jurnalistul care primește din sursele sale informații sau face propriile-i investigații, sau e vorba de intimidare, de o cenzură? Senatorul zice că așa e bine, dacă propune ce propune: ,,Dezvăluirea de informații care, potrivit legii nu au caracter public dintr-o cauză penală aflată în curs de cercetare, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Dacă fapta este săvârșită de un judecător sau de un reprezentant al organului de urmărire penală, pedeapsa este de la 2 la 5 ani. Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către o persoană care a luat cunoștință de aceasta în virtutea unei calități stabilite de lege sau a atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 2 ani sau cu amendă”. Atunci guvernul care dăduse inițial aviz favorabil acestor părelnicii ale senatorului iliescian Șerban, fără ca ele să fi fost aprobate de Camera deputaților ca for decizional, cum poate fi sacționat de către cetățeni? Șerban Nicolae e preocupat de întărirea prestigiului puterii judecătorești, uitând că publicarea sau nu a unei informații este treaba editorului, că recunoașterea libertății presei nu are nevoie de acordul său, al puterii politice sau judecătorești pentru că ea a fost recunoscută încă din secolul XVIII în Europa Occidentală (vezi art.11 al Declarației revoluției franceze din 1789, care o menționează expres ca pe una dintre cele mai de preț libertăți ale omului), fără a omite că până și primul amendament la Constituția americană interzice orice fel de cenzură.Desigur, pe subiectul libertății de expresie și a specificității ei, pentru că intră în categoria drepturilor garantate, fie că mergem la Declarația universală, articolul 19,la articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la articolul 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, la articolul 13 din Convenția Americană a Drepturilor Omului, pe domeniile de aplicare a acesteia sau pe conținutul ei – libertatea de opinie și libertatea de informare, (aici CEDO acoperă libertatea de a primi informații și idei și libertatea de a le comunica, dar nu garantează libertatea de a căuta informații și idei, cum o fac PIDCP și CADO) -se pot purta discuții, mai ales că drepturile omului nu pot fi conceptualizate în afara categoriilor juridice, dar niciodată cu referire la a face procese de presă, așa cum visează, prin propunerile sale, pregătite foarte minunțios de rețeaua sa parlamentară, senatorul Șerban Nicolae. Sau s-o crede vreun civilizator al celor ce se află sub mandatul său, așa cum s-a-ntâmplat cu puterile coloniale cărora Pactul Societății Națiunilor le-a încredințat, după primul război mondial, ,,misiunea sacră de civilizare” și noi n-am aflat încă? Cât privește libertatea de informare, îi amintesc că pe plan european aceasta depășește limitele domeniului obișnuit al libertății de expresie, întrucât informația nu se referă doar la fapte, știri brutesau chestiuni de interes general care să genereze o dezbatere publică prin intermediul presei, ci și la informațiile produse în mod deliberat; se are în vedere astfel nu doar ceea ce definește conținutul, calitatea sau importanța informației,ci și modalitatea de formulare a acesteia și intrarea în joc, indiferent de natura ei sau de suportul destinat spre a o face publică. Așa se face că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, libertatea de informare este singurul drept proclamat ca trebuind să fie exercitat fără a ține seama de frontiere și că orice restricție prealabilă publicării, deși nu este interzisă de art.10 al Convenției Europene a Drepurilor Omului, se dovedește a fifoarte periculoasă pentru presă.Pe de altă parte, senatorul știe că nu poate negocia cu presa, nici dacă ar recurge la arbitrajul constant economic al instituțiilor statului. De aceea cred că e bine ca aparițiile sale să se producă la televiziunea și radioul publice, care lucrează cu știri acreditate ale agențiilor de presă contractante, a se-nțelege că nu au în atribuții a face investigații în dosare grele, și care nu au avut nicio ieșire în media în legătură cu amendamentele lui Șerban Nicolae. Cel care nu vrea ca presa să aibă un regim liberal. Habar nu are că libertatea nu s-a născut dintr-un proiect al cuiva ci este un produs al civilizației. Ca și democrația. L-o deranja pe acest senator faptul că România nu are o democrație demnă de a fi intrat, ca formă de guvernare și funcționare, în cercetarea făcută de un clasic al teoriei politice comparate, Arend Lijphart, asupra altor treizeci și șase de modele ale democrației? Am îndoieli. Prestigiul țării nu e o lozincă, un slogan de campanie, oricare ar fi ea.Îl deranjează, apoi, faptul că suntem oameni înzestrați cu capacitatea de a avea drepturi și le putem folosi, fără control politic, în relație cu autoritățile, în sensul că le putem cere socoteală, acționând direct? Și că aceiași oamenipot găsi o pildă în următorul dialog dintre cârtița și șobolanul, celebrul personaj din cartea lui Kenneth Grahame, ,,Vântul din sălcii”, care este exasperat că însoțitorul lui nu recunoaște că faptele se pot interpreta singure: ,,Vrei să spui, strigă Șobolanul iritat, că preșul ăsta nu-ți spune nimic?” ,,Chiar așa, Șobolanule,spuse Cârtița, vădit bosumflată, eu m-am săturat de toată tevatura asta. Cine a mai auzit ca un preș să spună cuiva ceva? Preșurile nu vorbesc, ele știu care le e rostul”. ,,Ascultă aici, lighioană grea de cap, răspunse Șobolanul foarte nervos. Gata cu vorbăria, hai, scormonește - scormonește și scurmă, sapă și caută, mai ales la marginea mușuroaielor, dacă vrei să dormi într-un loc uscat și călduros la noapte, pentru că e ultima noastră șansă”!
 




jooble.org